A cui e tara asta ca a romanilor nu mai e demult. Pe ultimul presedinte roman l-au ucis in decembrie'89.
Pe fondul marasmului în care se află astăzi România, asemănător reactivării periodice a unui unui vulcan, holocausologii de profesie şi de ocazie reîncingîn mod criminal şi cu obstinaţie, periodic, lava răcită a vulcanului stins în urmă cu decenii. Recrudescenţa agresivă a propagandei îndreptată împotriva poporului român de către unii reprezentanţi ai neamului lui David, acţiunile din ce în ce mai ostentative ale unor pseudo-istorici deconjunctură – adepţi fanatici ai „Holocaustului cu orice preţ” – şi, regretabil, ale (ele, acţiunile) unor „istorici cu diplomă” (cu ani în urmă se utiliza expresia „făcuţi pe cartelă”), dar fără ţinută morală şi obiectivitate, sensibili la „arginţi” sau privilegii nemeritate şi obstinaţia escaladării exagerărilor nu-i pot lăsa indiferenţi pe români. Fără îndoială, nu generalizez, sunt de condamnat doar unii evrei cu capete patrate cărora li se alătură exemplarele cu mansarda şubredă din rândul intelectualilor români. La vizita sa în România, Preşedintele Israelului a fost rezonabil şi realist, pentru că el cunoaşte adevărul istoric, motiv pentru care a mulţumit poporului român pentru salvarea evreilor în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. În contrast, din exces de zel, reprezentanţii Institutului Naţional (nu se precizează al cărei naţiuni) pentru Studierea Holocaustului în România – „Elie Wiesel” (I.N.S.H.R.- E.W.) aflat în directa subordine a Guvernului României – oare, de ce? – nu face altceva decât să trezească sentimente fireşti de aversiune din partea românilor, apoi ca nişte ipocriţi perfecţi, îşi manifestă revolta cauzată – afirmă ei – de „antisemitismul” românilor. Termenul este icorect şi nu mi l-am însuşit niciodată, dar în virtutea efectului de turmă, este curent folosit, chiar şi de cei care sunt sau se erijează în istrorici sau formatori de opinie. Cum de-i lasă stăpânii de la Tel Aviv sau de la Washington pe şefii I.N.S.H.R. să-şi facă de cap, stârnind iritarea inevitabilă a spiritelor?Reacţiile româneşti vor fi pe măsura elucubraţiilor unor holocaustologi şi iredentişti auto-erijaţi în „acuzatori publici”. Este jenantă, este dezonorantă pentru toţi cetăţenii României măsura discriminatorie prin care Guvernul României a luat sub oblăduirea şi protecţia sa directă o instituţie deloc prietenoasă românilor: Institului Naţional (?) pentru Studierea Holocaustului în România – „Elie Wiesel”, instituţie purtătoare a numelui unui emiţător de elucubraţii precum: „Holocaustul nu poate fi perceput raţional”, „Holocaustul este unic pentru că este inexplicabil, şi este inexplicabil pentru că este unic”. Individul propăvăduieşte „Incomunicabilitatea Holocaustului” şi afirmă că „Holocaustul este în afară, dacă nu dincolo de istorie [...] sfidează cunoaşterea şi descrierea [...] nu poate fi nici explicat, nici vizualizat, nu poate fi nici înţeles, nici transmis, marchează « distrugerea istoriei »”.
„Ochiul-prim” şi „Ochiul-scos”
Reamintesc explicaţia lui Paul Goma referitoare la comportamentul evreilor după ultimatumul sovietic din iunie 1940: „«evacuarea» armatei şi a civililor din teritoriile cedate a constituit, din partea Eveilor, nu a Ruşilor ocupanţi – o agresiune sălbatică, fanatică, rasistă, anti-românească, anti-goi, anti-creştină; şi încă mai spune: „agresiunea evreilor în timpul evacuării, împotriva militarilor şi a civililor români din teritoriile cedate a însemnat «Ochiul-prim», iar ce s-a întâmplat după un an de zile – inadmisibil, reprobabil – «Ochiul-scos». «Ochiul-scos» a fost răzbunarea Românului pe Evreu.”[2] Qui prodest? Uită stimabilii multe lucruri, sau se prefac că uită. Uită că – printre multe altele – singurul teatru evreiesc din Europa care a funcţionat pe întreaga perioadă a războiului a fost Teatrul evreiesc „Baraşeum”, unde, în cele peste 40 de spectacole din acea perioadă s-au produs actorii, regizorii, compozitorii, scenariştii şi textierii evrei: Jeni Şmilovici, Agnia Bogoslova, Alexandru Finţi, Beate Fredanov, Leny Caler, Dida Solomon-Callimachi, Mony Gelerter, Sandu Eliad, N.Stroe, Elly Roman, Henry Mălineanu, Siegfried Wolfinger, M.H. Maxy, Nicu Kanner-Nican, Dorel Livianu, Eugen Mirea, Edmond Deda…
Poporul român îşi asumă responsabilitatea unor erori ale trecutului, comise sub imperiul atmosferei care se instalase în prima jumătate a secolului al XX-lea, în întreaga Europă. Este edificator în acest sens discursul temerar şi enunţat corect, al profesorul Valentin Iliescu din aula Academiei Române – aplaudat anul trecut de către întreaga asistenţă prezentă. Reacţia? A fost dat afară de la Universitatea din Achen, unde preda studenţilor, gratuit. Nu putem tolera însă acuzaţii şi mărturii fabricate, menite să confirme şi să întărească afirmaţia unui evreu de bună credinţă:„Campania care se desfăşoară sub ochii noştri, având ca scop extorcarea de bani a statelor occidentale pentru «victime ale Holocaustului lipsite de posibilităţi», instrumentată de industria Holocaustului, a adus statura morală a martiriului lor la nivelul unui cazinou de la Monte Carlo.”(Norman G. Finkelstein).[1]
Creştinii îşi caută dreptatea în legile lăsate de Dumnezeu, iar evreii în legile pe care şi le fac singuri.
Ar trebui să îndemne la reflecţie pe orice om de bună credinţă exagerările tendenţioase ale teoriei „eternului anti-semitism”, ironicele cuvinte ale Hannei Arendt fiind edificatoare în acest sens:„Dacă este adevărat că umanitatea a insistat în asasinarea evreilor timp de mai mult de 2.000 de ani, atunci uciderea evreilor este ceva firesc, şi chiar omenesc, ura faţă de evrei fiind justificată dincolo de orice argument. Aspectul cel mai surprinzător al acestei explicaţii este că a fost adoptată de foarte mulţi istorici neutri şi încă de un şi mai mare număr de evrei.” Ismar Schorsch, cancelar al Seminarului Teologic Evreiesc, ridiculizează propaganda ţesută în jurul Holocaustului, pe care o califică drept „versiunea seculară detestabilă a ideii de popor ales”. Scriitoarea Cynthia Ozick susţine că: „Lumea vrea să-i elimine pe evrei. Lumea a vrut întotdeauna să-i elimine pe evrei!”. Norman Finkelstein răspunde: „Dacă lumea a vrut asta, e de mirare că evreii încă mai există – şi, spre deosebire de mulţi alţii, iar acesta este cel mai puţin lucru care poate fi spus, nu mor de foame”.
Au fost şi sunt mulţi evrei lucizi, care au spus lururilor pe nume: Nicolae Minei-Gründberg, Moshe Carmilly Weinberger, Barbul Bronştein, rabinul Alexandru Şafran, A.L. Zissu, Mişu Benvenusti, Nicolae Steinhardt, Wilhelm Filderman (a cărui declaraţie cunoscută şi sub denumirea „Testamentul lui Fildeman” este ocultată de fabricanţii de istorie)[2] - „…absenţa documentelor (doveditoare ale afirmaţiilor lor) nu-i deranjează pe: Moses Rozen, Zigu Ornea, Lya Benjamin, Jean Ancel, Andrei Cornea, Michael Shafir, Andrei Oişteanu, V. Neuman, Radu Ioanid, „imensul istoric (sionist) al holocaustului românesc”, autor clasicizat al textului înscris pe Memorialul Coral.”Interpelaţi, (cei numiţi – n.n.) explică senin:„Muzeul Holocaustului de la Washington nu este interesat de numărul evreilor de origine română, victime ale Uniunii sovietice…”[3]„Astăzi, în majoritatea statelor europene şi americane, o polemică între autohtoni şi evrei este considerată antisemitism şi se pedepseşte cu ani de închisoare. România nu face excepţie. Concluzia este simplă: „creştinii îşi caută dreptatea în legile lăsate de Dumnezeu, iar evreii în legile pe care şi le fac singuri…”
Măsluitorii Istoriei au aşternut plasă de camuflaj.
Peste Holocaustul horthyst aplicat românilor şi evreilor din Ardealul ocupat în urma Dictatului de la Viena în 1940, peste Holocaustul românilor trimişi în „Siberii de gheaţă” sau asasinaţi la Fântâna Albă ori în mlaştinile de la Bălţi de către trupele N.K.V.D., peste Holocaustul Roşu aplicat românilor şi germanilor din România de o hoardă de evrei netrebnici, criminali şi torţionari fără scrupule, aflaţi în slujba Moscovei precum: Ana Pauker (Hannah Rabinsohn, Teohari Georgescu (Burach Teskovich), Gheorghe Apostol (Aaron Gershwin, Lothar Rădăceanu (Lothar Wuertzel), Iosif Kişinevsky (Ioska Roitman), Liuba Kişinevschi (Liuba Broitman), Leonte Răutu (Lev Oigenstein), Petre Borilă (Iordan Dragan Russev), Vasile Luca (Lukacs Laszlo), Alexandru Moghioroş (Balogh Joszef), Silviu Brucan (Saul Brukner), Emil Botnăraş (Emilian Botnarenko), Walter Roman (Ernö Neuländer), Miron Constantinescu (Mehr Kohn), Alexandru Bârladeanu (Saşa Goldenberg), Leontin Sălăjan (Szilágyi Leon), Dobrogeanu-Gherea Constantin (Solomon Katz), Gheorghe Gaston Marin (Ghiuri Grossmann), Leonid Tismăneanu (Leon Moiseevici Tismeneţki, Avram Bunaciu (Abraham Gutman), Gheorghe Stoica (Moscu Kohn, Maxim Berghianu născut (Maximilian Bergmann, Gheorghe Pintilie (Pantelei Bodnarenco zis Pantiuşa. Grünberg?), Dumitru Coliu (Dimităr Kolev), Ion Vinţe (Vincze János), Alexandru Nicolschi (Boris Grünberg), Mihai Dulgheru (Mişa Dulbergh), Mihai Florescu (Misha Iakobi, Ana Toma (Ana Grossman), Alexandru Sencovici (Szenkovits Sàndor Ştrul Mauriciu), Moises Haupt, Ştefan Coller (Koller), Feller Moritz, Mihail Roller, Aurel Baranga (Ariel Leibovich), Marcel Breslaşu (Mark Breslau), Jules Perahim (Iulis Blumenfeld), Nina Cassian (Renée Annie Cassian), Veronica Porumbacu (Veronika Schwefelberg), Alexandru Graur (Alter Brauer), Alexandru Toma (Solomon Moscovici), Ion Călugăru (Ștrul Leiba Croitoru), Maria Banuş (fata lui Max Banush de la banca Marmorosch Blank), A.E. Bakonsky (Anatol Eftimievici Baconsky), Ovid S. Crohmălniceanu (Moise Cohn), Alexandru Jar (Alexander Avram), Mihail Davidoglu (Moise Davidson), Ion Vitner (Iţic Wittner), Alexandru Mirodan (Alexander Zissu Saltman), Iosif Ardeleanu (Dôme Adler),Haia Lifschitz, Ştefan Voicu (Aurel Rotenberg, Zina Brâncu născută Haia Grinberg),Bela Breiner,Petru Năvodaru (Petr Fischer),Barbu Zaharescu (Bercu Zukerman),Belu Zilber (Herbert Zilber),Vanda Nicolschi (Sheiva Averbuch),Mircea Bălănescu (Eugen Bendel),Basil Spiru (Enrich Kutschnecker),Ştrul Zigelboim, Petre Lupu (Wolf Pressman), Leon Lichtblau…[5]Alogenii, nu românii au condus şi terorizat România după Al Doilea Război Mondial, ei o conduc şi astăzi, iar măsluitorii Istoriei au aşternut deasupra lor o plasă de camuflaj.
Şi-au ascuns numele şi atunci şi acum
Cum poate fi explicat românilor faptul că evreii care au adus comunismul bolşevic în România şi-au ascuns numele şi atunci şi acum? Nu-i prea greu de ghicit. După evenimentele din 1989 cine a avut, cine are controlul – fiecare după potenţa şi poziţia sa – asupra punctelor de decizie din România? Sunt românii atât de neajutoraţi încât i-au năpădit alogenii? Iată câteva nume: Ion Iliescu, Petre Roman, Emil Constantinescu ( E. Cazbici), Traian Basescu, Mugur Isărescu, Andrei Marga (Andrasz Morgenstein), Teodor Stolojan, Mihai Răzvan Ungureanu, Alexandru Bârlădeanu, Viorel Lis, Dinu Patriciu, Marian Vanghelie, Radu Berceanu, Silviu Prigoană, Elan Schwartzenberg, Ioan Stoica, Eugen Ovidiu Chirovici, Paul Cornea, H.R. Patapievici, Mihai Zisu, David Marcian Bleahu, Dolphi Drimer, Oliviu Gherman, Dan Marţian, Silviu Maior, Mircea Coşea, Aurel Vainer, Victor Surdu, Zoe Petre, Adrian Sârbu, Mihai Tatulici, Andreea Esca, Andrei Gheorghe, Adrian Rosenberg, Horia Roman Patapievici Andi Moisescu, Aristide Buhoiu, Marcel Avram, Hadrian Mateescu, Adrian Halpert, Sorin Roşca Stănescu, Alexandru Sassu, Bogdan Teodoroiu, Cazimir Benedict Ionescu, Bogdan Niculescu Duvăz, Sergiu Cunescu, Ulm Spineanu, Remus Opriş, Sorin Dimitriu, Andrei Dimitriu, Radu Ioanid, Niculae Stoian, Vasile Lupu, Vladimir Tismăneanu (Volodea Leonidovici Tismeneţki), Alexandru Florian…[6]
U.D.M.R. şi adepţii „Gărzii Maghiare”
În condiţiile în care învăţământul românesc se prăvăleşte cu fiecare zi care trece, iar Cultura a fost dată pe mâna duşmanilor Ţării căţăraţi la putere de peste două decenii, „doritorii de bine” ai Neamului Românesc încearcă impunerea limbii maghiare ca a doua limbă de stat, într-o ţară unde,prin Constituţie, limba oficială este limba română, dar despre asta, într-un alt articol. Sub masca păstrării unor tradiții, în localităţi din Transilvania, conduse de primari U.D.M.R. se înființează, formațiuni paramilitare ostile statului român. Astfel, asociaţiile Szekely Virtus Hagyományörzö şi Fészekrakó Egyesulet au primit 3.000, respectiv 4.000 lei din banii publici.[7]
Închei, dând – a câta oară? – dreptate marelui istoric: „Omul trebuie sa aiba si prieteni si dusmani. Prietenii îl invaţă ce trebuie să facă, iar duşmanii îl obligă să facă ce trebuie.” Domnilor holocaustologi, domnilor iredentişti, lăsaţi „ochiul prim” să trăiască după datini, nu mai stârniţi vrajbă, evitaţi „ochiul scos”. Dăunează grav sănătăţii!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu