Bieber recidivează la nud.
Durerea din timpul circumiziei lasă urme şi afectează iremediabil centri nervoşi din creierul băiatului. Dovada cea mai clară Justin Bieber, evreul canadian circumcis care recidivează cu apetitul său pentru nuditate. Psihanalitic gestul său recent de a se arata gol bunicii sale ar putea fi decodat şi ca o atitudine de revoltă faţă de maternalismul circumfetist al familei. Sigur a vrut s-o sfideze pe babă. Nu de alta dar a-şi arăta penisul, coapsele sau picioarele, nu este din partea nepotilor in general, un gest firesc. Cu toate că la drept vorbind babele tânjesc şi mereu le place să dea buzna peste băieţii nud. Şi pe deasupra să se mai şi prefacă atunci când sunt prinse în cauză, că e din întâmplare ori din imprudenţă.
E adevărat că dincolo de remanenţele de ordin psihic, frustrările date de lipsa prepuţului, pot fi şi mai clocotitoare la un băiat lipsit de privilegiul decalotării, lucru firesc de care au parte toţi băieţii cu penisul neciuntit. Dezbrăcatul la pielea goală în circumstanţe stranii ori în public e şi un semnal de alterare a discernământului dar şi de răbufnire din formele lor latente a tulburărilor psihice bipolare. Schizofrenia are forme de manifestare care pot înclude şi acest tip de exhibiţionism pe fond psihic.
Mai e ceva care se observă şi la Bieber. La circumcişi 1. capul le creşte mai mare, în dimensiuni nesimetrice în raport cu restul trupului şi 2. înclinaţia pentru homosexualitate, numărul cel mai mare de gay fiind din rândurile circumcişilor. Sentimentul de frustrare faţă de absenţa prepuţului polarizând pulsiunile libidinale către persoanele de acelaşi sex.
Oare câţi băieţi circumcişi nu s-au găndit, zicându-şi Oare cum e? la lipsa senzaţiilor unice pe care i le dă oricărui băiat necircumcis, plăcerea de a-şi decalota propria puţă. Cu siguranţă toţi cei care au avut ghinionul de a fi circumcişi şi de a-şi duce viaţa cu acest handicap al lipsei unui organ. Justin Biber e unul din cei care nu au avut sansa de a se bucura de revelaţia intimă şi experienţa atât de personală a decalotării. A pierde această bucurie e ca şi cum nu ai şti cum e să mînânci, să bei apă ori să mergi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu