Discriminarea barbatilor

Egalitatea de sanse inseamna de fapt discriminarea barbatilor

Bastarzi din eprubetă

 Femei care se reproduc de capul lor

 Spermă gratis pe stoc de la fraieri

 Copiii – o marfă a femeilor frivole

 Rasism şi discriminare 

Statul român discriminează bărbaţii încălcându-le drepturile fundamentale şi pe cele privind realizarea drepturilor lor la reproducere naturală sau asistată. Conţinând nu mai puţin de 38 de texte neconstituţionale, legea privind sănătatea reproducerii şi reproducerea umană asistată medical este una din expresiile perfecte ale misandriei şi a politicilor de supunere a  bărbaţilor unui regim reproductiv   discriminatoriu.

Încă în anul 2003 a fost iniţiată propunerea legislativă nr. 217/2003, privind sănătatea reproducerii şi reproducerea umană asistată medical. De la această iniţiativă s-a trecut la elaborarea unei legi care să reglementeze ajutorul medicinei pentru cuplurile care din diverse motive nu pot să procreeze şi să obţină o sarcină. Procedurile de reproducere umană asistată prin inseminarea artificială şi fertilizarea in vitro necesitau o legislaţie clară referitoare la sănătatea reproducerii în România.

 

 Pe parcursul unui îndelung şi anevoios proces de elaborare a legii tergiversată în cele două camere ale Parlamentului şi împănată cu tot felul de modificări şi amendamente impuse mai cu seamă sub presiunea unor ONG-uri feministe, finanţate din afara ţării de Soros, a fost adoptat textul de lege actual prin care industria mamelor celibatare, fără familii este încurajată prin lege.

 

 În forma adoptată legea lezează familia şi ştirbeşte în mod grav paternitatea conţinând un întreg şir de prevederi discriminatorii ale taţilor ce contravin dispoziţiilor constituţionale care consacră egalitatea în drepturi între cetăţeni, indiferent de sex. Legislativul a călcat astfel în picioare familia, unicul leagăn de viaţă normală, de creştere şi de dezvoltare armonioasă a copiilor şi a întinat valorile de familie seculare cedând în favoarea privilegiilor feministe acordate celor care nu formează un cuplu.

Legea supusă unui nesfârşit lanţ de reviziuiri şi avizări în cele patru comisii (juridică, a drepturilor omului, cea pentru sănătate şi cea pentru egalitate de şanse) ale celor două camere parlamentare care au dezbătut-o şi redezbătut-o a ajuns la promulgare dar preşedintele a sesizat Curtea Constituţională pentru neconstituţionalitatea unor articole. Curtea Constituţională a admis neconstituţionalitatea mai multor articole, astfel că proiectul a ajuns din nou în Parlament. Paradoxal, nu  prevederile care acordă favoruri legislative femeilor singure în a-şi face copii după bunul plac au fost cele invocate ca neconstituţionale.

Prevederile legale din noua formă a legii ar trebui să stipuleze expres serviciile medicale prin care se asigură dreptul la reproducere asistată doar  cuplurilor heterosexuale cu statut familial clar, care necesită tratamente pentru corectarea stării de infertilitate şi legiferată condiţia ca femeia care recurge la reproducere asistată să facă parte dintr-un cuplu familial.

A reglementa dorinţa unei femei singure de a avea un copil şi de a-i da, prin lege, posibilitatea acesteia de a selecta “răscolind” în sperma anonimilor donatori şi mai mult de-a alege preferenţial sexului copilului, ucigând gameţii nedoriţi, înseamnă de plano şi de facto discriminare prin exluderea bărbaţilor şi rasism sexual. E inadmisibil ca unei femei singure să i se permită să nască copii care nu vor ştii niciodată, de fapt, din ce tată provin. Femeilor celibatare nu ar trebui să le fie permis să priveze copilul de dreptul de a-şi cunoaşte tatăl din sperma căruia s-a născut. Legislaţia românească permite inseminarea artificială cu sperma donatorilor anonimi “consfiinţând” astfel procesul de disoluţie şi de degradare a familiei, servind interesele depravatelor. Prin inseminare cu sperma unui donator necunoscut, România va avea parte de generaţii de bastarzi. Copiii nu sunt o masă amorfă, produşi pe bandă rulantă din ambiţiile meschine ale unor individe incapabile să formeze familii sau celor care cu propiul organ genital şi-au cules din aventuri sexuale infertilitatea. Aceşti copii, apăruţi la comanda celibatarelor, sunt de fapt rezultatul unei perfide răzbunări comise trufaş împotriva bărbaţilor şi plătite cu preţul spermei tot unor bărbaţi pe post de donatori năuci. Iată cum şi în natalitate bărbaţii sunt puşi cap în cap de dragul unor fufe care profită de pe urma celor fraieri care le satisfac şi sub anonimat orgoliile fecundităţii.

Legea trebuie să servească doar cuplurile infertile şi nicidecum capriciile femeilor singure care, din pur egoism şi egolatrie maternală vor  copii cu identităţi dubioase şi cu vieţi fracturate de absenţa paternităţii.

În timp ce în celelalte ţări ale Uniunii Europene legea nu permite ca femeile singure să apeleze la banca de spermă, în România ele au parte de legislaţie permisivă totală. Doar în cazul cuplurilor căsătorite legea pretinde semnătura de acord a tatălui, care este obligatorie. Doar legea românească lasă la mâna femeii alegerea şi selecţia embrionilor.

În România funcţionează o astfel de bancă de spermă la Centrul de Reproducere Umană Asistată, de la maternitatea Giuleşti unde, în medie, cam 20 de bărbaţi donatori furnizează spermă pentru aproximativ 60 de cliente pe lună care vor un copil dintr-un bărbat anonim deţinător de „sămânţă” de bărbat alb. Asta preferă duduile şi e pe alese, ca la aprozar! Ce comedie cinică cu iz de rasism sexual! De multe ori sperma fraierilor ireponsabili de destinul copiilor pe care îi împrăştie inconştient în lume ajunge să alimenteze natalitatea ţiganilor deoarece sunt destule cupluri de rromi care vin pentru inseminare, dar ei nu vor niciodată ca donatorul să aibă trăsăturile tatălui brunet, cu ochii negri sau căprui, vor să fie cât mai blonzi şi cu ochii albaştri, iar copiii să iasă cât mai albi. Medicul Anca Moisa declara pentru EvZ că “nu ni s-a cerut niciodată spermă de bărbat rom”. Aşa se explică abudenţa de albi blonzi din populaţiile de rromi ale ultimilor ani.

Actul de donaţie de spermă este anonim şi benevol. Bărbaţii nu primesc bani pentru actul de donaţie, în schimb beneficiază de toate analizele şi investigaţiile medicale care trebuie trecute la „profil”.

Spermodonatorilor li se intocmesc fişe speciale amanunţite, ce cuprind toţi parametrii bio-psiho-fizici: vârstă, înălţime, greutate, culoarea părului, ochilor, constituţie, antecedente medicale, personale, grupa de sânge, Rh, analize, teste, spermograma, stare civilă, ocupaţie, hobby etc Altfel spus, băncilor de spermă nu le mai rămâne nimic necunoscut din viaţa amatorilor de donat spermă, de împrăştiat copii aiurea, donatori care, cică, ar rămâne sub “anonimat” şi cu intimitatea făcută pulbere şi cu sămânţa luată. Şi, cum conexiunile tentaculare ale seviciilor secrete funcţionează ireproşabil, după ce le sunt înregistrate toate datele conform unor exigenţe mult mai aspre decât, de pildă, standardele serviciilor militare nu e greu de preconizat că din banca de spermă identităţile alunecă uşor în băncile de informaţii. Cât de inconştienţi trebuie să fie unii bărbaţi care se vâră în gura lupului cu marca servicii secrete pe calea donării vieţii lor private la singura bancă la care, fără a negocia dobânzi, comisioane şi limite de creditare, duduile devenite infertile mai ales din cauza desfrâului sexual de junete recurg fără complexe, scrupule sau remuşcări. Ba mai mult, spermatorilor le este imprimat şi tot comportamentul de la primele contacte cu banca până la cel din camera “relaxării”. Afacerea acestei subtile “traficări” de sămânţă umană are, prin urmare, mult mai mulţi beneficari şi profitori decât cei vizibili direct la un simplu inventar de persoane.

Alegerea după rasă, frumuseţe, culoare etc. aminteşte  de naziştii din Germania, care şi ei făceau selecţii-calapod, după cam aceleaşi standarde. E, legea românească, iată, permite femeilor celibatare acest “negoţ” cu sperma bărbatului, rămas şi cu sperma dată gratuit şi anonim şi fără posibilitatea de a-şi vedea şi cunoaşte vreodată “produsele” umane ieşite din testiculele lui. Legea, în forma sa actuală, lasă la mâna femeii alegerea şi selecţia embrionilor. Sfidarea masculinităţii discriminate e vizibilă din avion şi e de domeniul absurdului de-a dreptul.

Dincolo de firescul donaţiilor care se fac de regulă în bunuri, a face donaţii în copii şi încă după tipare prestabilite la comandă, este scandalos de inuman şi de abject. Un asemenea act numai “donare” de spermă nu se poate numi, iar de încălcarea normelor etice, morale etc. nici nu se mai poate pune problema.

 

 Dar cine face, de fapt, politica demografică a României transformând reproducerea umană asistată medical într-una asistată ideologic şi politic.

Trei organizaţii neguvernamentale care în numele feminismului cădelniţează ”egalitatea de şanse” au făcut presiuni asupra  parlamentarilor să modifice anumite prevederi din proiectul de lege privind reproducerea umană asistată.  Este vorba de ong-urile implantate în România şi finanţate de evreul american George Soros, desprinse din fundaţiile sale, cu denumiri ghiduşe, care de care mai pretenţioase: Centrul de Resurse Juridice, Asociaţia ACCEPT şi Centrul Parteneriat pentru Egalitate. Aceste ong-uri au remis Comisiilor permanente ale Senatului  documente de poziţie privind proiectul legii referitoare la sănătatea reproducerii şi reproducerea umană asistată medical urmărind, în conformitate cu politica feministă pe care o practică prin discriminarea abilă a bărbaţilor şi taţilor, acordarea de privilegii totale femeilor în spectcolul desfrânării şi dispreţuirii familiei, cum ar fi dreptul acesteia de a dispune de propriul corp, dreptului adolescentelor la avort fără consimţământul părinţilor dreptul individual de a se reproduce pe cale asistată, adică drepturi cu duiumul şi nici o responsabilitate măcar de ordin social. Se ştie de ce evreii care au impus feminismul urăsc bărbaţii şi care sunt adevăratele lor scopuri. Dovada mercenării lor soroşizaţi din România au avut serioase obiecţii şi au formulat critici vehemente în privinţa introducerii instituţiei mamei purtător ori a celei surogat. E usor de ghicit ce ascund aceste aversiuni sexiste propagate în numele egalităţii… de şanse.:)))

 Mai este de ştiut că în statele europene fertilizarea in vitro nu poate fi permisă decât cu materialul genetic al soţilor. În Franţa şi în Italia nu se permite decât cuplurilor sterile să apeleze la FIV. Cineva concluziona ”Totuşi mi se pare stupid să împrăşti copii peste tot, indiferent de cine îi creşte sub o formă sau alta sunt tot copiii donatorului. Cred că e un sentiment foarte ciudat să ştii că pe undeva pe lumea asta se perindă copiii tăi dar tu să nu ai nici cel mai mic habar despre ei”.  

Până una alta româncele hărăzite cu feminismul ideologic care le-a libertinizat comportamentul sexual total au devenit cu o medie anuală de peste 230.000  de avorturi, care întrec semnificativ numărul de naşteri, campioanele europene la avorturi.

Barbatii trebuie sa se solidarizeze si sa lupte pentru intresele lor daca nu vor sa ramana carpele desfranetelor.Copiii nu pot creste decat impreuna cu tatii lor biologici. E de neinteles de unde atata ura in capul  femeilor impotriva barbatilor, de parca inainte de a fi in pantece nu le-ar fi purtat pretutindeni si pe fete in scrotul testicular, tatii lor naturali.

Denaturalizarea Barbatilor

Un Secol de Emasculare

        Cum poţi cuceri o lume distrugând „paşnic” bărbaţii?

Actualitatea contemporaneităţii rebarbative demonstrează că fondatorii din „culise” ai paricidului mascat în revoluţie sexuală: new age, punk, flower-power şi alte sincretisme ale sexualităţii pervertite hollywoodian, au tranşat identitatea masculinităţii, anihilând-o anestezic pentru triumful unei societăţi feminizate hermafroditic. S-a mers cu scindările masculinităţii până la acceptarea freamătului senzual în stimularea homosexualilor dar şi a subdiviziunilor sexuale mai puţin agreate pe faţă, ca debuşee ale feminismului, dar întreţinute prin reţele de sex ilegal numai bune pentru a extrage incomozii vicioşi din societate.



 

Peste 100 de ani de feminism au „egalizat” femeia cu bărbatul, făcând din femeie un „bărbat” cu uter, ovare şi trompe, iar din bărbat o femeie frivolă, bună de şters fundul societăţii. Încă de la începutul secolului XX existau voci care avertizau că extinderea privilegiilor femeii va duce la emascularea societăţii, efectele ultimilor 4 decenii ale vaginofiliei văzându-se cu ochiul liber pretutindeni. Un maladiv discurs al impotenţei feminine, al victimofiliei compasionale atent şlefuită de iniţiatori a fost pus în circulaţie şi impus până la voma populaţiilor terrei. Scopul real, nu cel declarat, nu era altul decât distrugerea sistematică a figurii de autoritate a tatălui autentic cu valenţele remanente declasate sub oprobriul emancipant. Eliminarea discernământului din masele uşor manipulate cărora li s-au speculat sensibilităţile a instalat pacifismul feminist anarhic şi toleranţa emfatic-stridentă.



Barda ideologilor feminismului a despicat sexualitatea bărbatului de figura tatălui, disociat în dispreţul pentru cetăţeanul alb, hetero, portretizat ca stupid, complexat şi impotent. Ideocraţii plănuiseră deja, abil, să infiltreze mizele politice speculând cele mai perverse instincte sexuale ale feminităţii, avide de dominare şi de înjosire a bărbatului şi predispuse psihanalitic să-i strivească familia genitală reproducătoare. Feminismul a devenit fabrica de homosexuali in plin avant. 

Efeminarea a continuat pe toate planurile prim practicarea unei cinice discriminări pozitive făţişe, şlefuind profilul tipului cu pregnante incertitudini erotice, vidat intelectual, un fel de golan fără legături cu familia, cu pământul înaintaşilor săi, cu patria.  Virilitatea lui proiectată ingenios a exclus abstinenţa, rezistenţa la realitatea strâmbă ori controlul instinctelor de turmă. Singurul lui neastâmpăr s-a înfiripat astfel în pofta neostoită de distracţie şi satisfacţie sexuală neîntreruptă, comportându-se ca un narcisist emasculat care ignoră ierarhiile patriarhale, febra muncii individuale, fiorul religios, valoarea virginităţii, miza fidelităţii, antrenamentul pentru eternitate.



Această creatură a feminismului, care doar biologic mai poartă însemnele masculinităţii, are fondul atât de mutilat încât e dispus să se declare „feminist”, apogeul ridicolului şi a straniului, fie declinându-i identitatea până la ştergere, fie fiind “indemnizat” s-o facă în euforia iraţională a nebuniei. O propagandă feministă plătită cu bani grei de suanezii evrei cu finanţă la discreţie, jefuită din lumea întreagă, au umplut rafturile beletristice, sălile de cinema, iar cu emisiunile pseudo-confesionale tv au distrus admiraţia pentru emblema seniorială a creatorului veritabil, a cavalerului, efigia cuceritorului sau imaginea eroului militar şi a înscăunat pe piaţa sentimentală soţul lipsit de onoare, tâmpul tălâmb, saltimbancul fără umor sau rezervistul, vagabond dezertor. Ţinut cu instinctele primare în permanentă excitaţie, acest epochimen rămas încă bărbat doar cu numele a fost uşor infuzat cu ateism în aşa fel, încât, din lesa aplicată să nu latre decât când trebuie şi i se comandă. Pe post de jucăria nebunului i s-au dat cu generozitate prezervative şi afrodisiace. Rebuturile pizdofiliei expeditive dau şi victime colaterale: mitocanul buldog, politicianul macho fustangiu sau ziaristul feminolatru, ideologul mercenarizat soroşist, fără coloană etc etc. 



După un secol de emasculare disciplinară în care bărbaţii au suportat din partea femeilor denigrarea continuă, calomnierea şi culpabilizarea pentru ceea ce sunt, pentru sexualitatea lor, pentru virilitatea lor, constrânşi politic şi ideologic de braţele Americii feminizate, s-au adaptat în timp pretenţiilor acestora, devenind feminini, materni, casnici, lubrici la modul homesexual: fardat, coafat, parfumat şi cu blugii strâmţi pe dos la discotecă. Un cumul de razbunari politico-ideologice a propulsat razbunarea femeilor varsata pe barbati, asta probabil ca rasplata pentru odele, poemele, serenadele  ori chiar pentru adaposturile zidite de mana barbateasca, ca sa nu mai vorbim de intreaga cultura materiala si spirituala din care se infrupta.

Puterea a fost încredinţată pe tavă femeilor care au răpit virilitatea, încercând să şi-o însuşească sub îndrumarea naturală a complexului de castrare şi a invidiei faţă de penis, printr-un proces de intervertire şi pervertire sexuală desfăşurat voalat dar în marş, la scara întregii societăţi occidentale. Protectorii atenţi ai feminismului au construit şi industria feminismului: droaie de reviste pentru femei, o grămadă de emisiuni, posturi de televiziune pentru femei, ONG-uri pentru femei, proiecte cu finanţare europeană pentru femei, organizaţii de femei, de apărare a femeilor, autobuze pentru femei şi ce mai urmează, pentru că stăpânii lor ţin globul în mână.Tembelizarea maselor a insemnat pentru ei acumulare astfel incat astzi mai ptuin de 1%din populatia terrei detin peste 50 % din bagatiile planetei.



Femeile ultramediatizate  astazi alcătuiesc o faună pestriţă, de la curva proastă şi veselă la vampa-afaceristă pe banii nababilor proşti, vedeta pop scălămbăiată, jurnalista pedofilă obraznică şi semi-dezbracată, reporteriţa cu sânii dezveliţi în ochiul cameramanului etc etc. Acestea sunt modele? 

În aceste vremuri mizerabile, bărbaţii adevăraţi sunt pe cale de dispariţie. Ce mai pot să facă ei acum? Ca-ntr-un film, să înceapă lupta de eliberare a oamenilor de sub tirania mutanţilor decăzuţi şi degradaţi de feminism! E drept in unele state mai responsabile au inceput sa apara proiecte de legi de protectie a barbatului, plecandu-se de la premisa fundamentala potrivit careia un stat cu barbati slabi este vulnerabil sub aspectul securitatii. Ba mai mult exista domenii strategice care nu pot functiona cu barbati distrusi afectiv de femei infidele si s-a constat ca functionarea multor ramuri de activitate este profund afectata si pune in pericol securitatea cetateanului daca sunt indeplinite defectuos de barbati neimpliti si iresponsabili, mai cu seama fin pricina esecurilor suferite in dragoste.

Demolarea barbatilor

Peste 80 de milioane de barbati din lume sunt sortiti exctinctiei. Politica  de bord a evreimii planetare ii executa iremediabil pe cei care au avut ghinionul de a se naste barbati in halucinanta babilonie a unor veritabili asasini planetari care urasc barbatii si fac tot posibilul ca motorul principal al reproducerii umane sa fie defectat.

Curvele si lesbienele sunt personajele preferate ale evreimii sefe de planeta care vrea ca era vaginurilor sa castreze definitiv creatia, strivind nemilos testiculele si penisurile. Evreimea planetara cu capitalul lumii la discretie experimenteaza sinistru plan de distrugere a barbatilor carora a reusit sa le atrofieze pana si instinctul de solidarizare masculina. Barbatia e facuta muci si sunt incurajate toate destrabalatele planetei pentru a sporti anarhia si babelizarea unei lumi morbide cat mai nesigure . Nu doar pedofilia e arma evreiasca de eliminare a barbatiei de pe scena publica ci si crima economica prin care barbatilor le sunt suprimate orice mijloace de trai. Pizdofilia triumfatoare este politica de inlocuire a barbatilor nu doar din joburile marunte ci si din functiile cheie cum ar fi cele de autoritate si demnitate ale statelor.Inflatia de pizde- presedinte e provocata deliberat Dar iata in ce registru pervers de ipocrizie si inversunare abordeaza un exponent al sistemului problema izgonirii si distrugerii barbatilor.



Iata ce scie perversul pizdofil Reihan Salam membru al New America Foundation

Iata cateva profile de viitore presedinte in ton cu abordarea ideocratului mercenar feminiscolog.

.

Timp de mai mulţi ani, lumea a fost martoră la un transfer tăcut, dar monumental, de putere, de la bărbaţi la femei. Astăzi, Marea Recesiune a transformat ceea ce era o schimbare evoluţionistă într-una revoluţionară. Consecinţa nu va fi numai o lovitură mortală dată clubului macho numit “capitalism financiar”, care a aruncat lumea în actuala catastrofă economică; va fi o criză colectivă pentru milioane de bărbaţi care muncesc în întreaga lume.



Chinurile morţii machismului sînt uşor de observat, dacă ştii unde să te uiţi. Să ne gîndim, pentru început, la impactul aproape incredibil de disproporţionat pe care actuala criză îl are asupra bărbaţilor ” în aşa măsură încît recesiunea este acum cunoscută în cercurile unor economişti şi în cele mai bine informate colţuri ale blogosferei sub numele de “recesiune a machismului”. Peste 80% din pierderile de locuri de muncă din Statele Unite, începînd din noiembrie, i-au afectat pe bărbaţi, potrivit Biroului SUA pentru Statistici ale Forţei de Muncă.



Iar cifrele sînt aproximativ similare în Europa, formînd un surplus total de circa 7 milioane de bărbaţi şomeri, faţă de perioada dinaintea recesiunii, numai în Statele Unite şi în Europa, deoarece sectoarele economice tradiţional dominate de bărbaţi (construcţiile şi mecanica grea) sînt într-un declin continuu şi mai rapid decît cele dominate tradiţional de femei (angajate în sectorul public, în sistemul sanitar şi în cel al educaţiei).  Este de aşteptat ca recesiunea globală să trimită în şomaj pînă la 28 de milioane de bărbaţi, în întreaga lume.



Lucrurile se vor înrăutăţi pentru bărbaţi pe măsură ce recesiunea se adaugă necazurilor pe care le cauza deja globalizarea. Între 28 şi 42 de milioane de alte joburi riscă să fie pierdute în SUA prin deschiderea unor filiale în străinătate, estimează Alan Blinder, economist la Princeton. Mai rău, bărbaţii rămîn şi mai mult în urmă în ceea ce priveşte dobîndirea certificatelor educaţionale necesare pentru a avea succes în economiile bazate pe cunoştinţe, care vor conduce lumea post-recesiune. În curînd, în SUA vor exista trei femei absolvente de colegiu la fiecare doi bărbaţi, iar o prognoză la fel de inegală există în restul lumii dezvoltate.



Desigur, machismul este o stare de spirit, nu numai o chestiune privind statutul de angajat. Şi, pe măsură ce bărbaţii sînt loviţi mai dur de o recesiune a machismului, ei sînt mai puţin echipaţi pentru a face faţă costurilor psihice profunde şi pe termen lung ale pierderii jobului. Potrivit American Journal of Public Health, “tensiunea financiară a şomajului” are semnificativ mai multe consecinţe asupra sănătăţii mentale a bărbaţilor decît asupra celei a femeilor. Cu alte cuvinte, să ne pregătim pentru apariţia unei mulţimi de bărbaţi nefericiţi în lume, cu toate consecinţele negative.

Pe măsură ce criza se derulează, ea va avea loc în sfera politicii de forţă. Să analizăm răspunsurile electorale la această catastrofă globală, care încep să se contureze.

Cînd economia Islandei a făcut implozie, alegătorii ţării au făcut ceea ce nici o ţară nu făcuse înainte: nu numai că au dat afară toată elita masculină a ţării, care a fost la putere în perioada în care s-a închegat criza, dar au numit şi prima lesbiană în funcţia de premier. A fost ” spune Halla Tomasdottir ” femeia care conduce una dintre puţinele bănci rămase solvabile în Islanda, un răspuns perfect rezonabil la “competiţia penisurilor” dintre băncile de investiţii dominate de bărbaţi. “Circa 99% din ei au mers la aceeaşi şcoală, conduc aceleaşi maşini, poartă acelaşi fel de costume şi au aceeaşi atitudine. Ei ne-au adus în această situaţie; şi le-a plăcut mult să facă asta” ” s-a plîns Tomasdottir, citată de Der Spiegel. La scurt timp, mica Lituanie, înglobată în datorii, a pornit pe acelaşi drum, alegînd prima sa preşedintă: o economistă experimentată, cu centura neagră la karate, pe nume Dalia Grybauskaite. În ziua în care a cîştigat, cel mai mare ziar din Vilnius titra cu litere de-o şchioapă: “Lituania a decis: ţara va fi salvată de o femeie”.(CE GLUMA PERVERSA)



Deşi nu toate ţările vor reacţiona prin a-i lua de turul pantalonilor pe bărbaţi şi a-i arunca afară din funcţii, reacţia împotriva lor este reală ” şi globală. Marele transfer de putere de la bărbaţi către femei va fi probabil accelerat dramatic de criza economică, deoarece din ce în ce mai mulţi oameni îşi dau seama că acţiunile agresive, riscante, care i-au ajutat pe bărbaţi să-şi consolideze puterea ” cultul macho ” s-au dovedit acum destructive şi nefuncţionale pe termen lung, într-o lume globalizată. Într-adevăr, este corect să spunem acum că cea mai durabilă moştenire lăsată de Marea Recesiune nu va fi moartea sistemului Wall Street. Nu va fi moartea finanţelor. Şi nu va fi moartea capitalismului. Aceste idei şi instituţii vor continua să trăiască. Ceea ce nu va supravieţui este bărbatul macho. Iar alegerea pe care trebuie să o facă bărbaţii, dacă să accepte sau să opună rezistenţă acestui nou fapt istoric, va avea efecte seismice pentru întreaga umanitate ” femei şi bărbaţi.



Cromozomul Y şi momentul New Deal

De mai mulţi ani s-a stabilit că, aşa cum arată memorabila demonstraţie din 2001 a cuplului Brad Barber şi Terrance Odean, economişti specializaţi în comportament financiar, dintre toţi factorii care s-ar putea corela cu investiţiile hiperîndrăzneţe în pieţele financiare ” vîrstă, stare civilă şi aşa mai departe ” cel mai evident s-a dovedit a fi posesia unui cromozom Y. Şi acum iese la iveală nu numai că machismul sectorului financiar global, puternic dominat de bărbaţi a creat condiţiile pentru colapsul economic global, dar şi că a fost ajutat de guvernanţii, în majoritate bărbaţi, ale căror politici au acţionat, conştient sau nu, pentru sprijinirea artificială a genului “macho”.



Un astfel de exemplu este balonul imobiliar, care a explodat acum cel mai violent în Occident. Acel balon a reprezentat de fapt o politică economică destinată să mascheze perspectivele în declin ale bărbaţilor din clasa muncitoare. În SUA, sectorul prosper al construcţiilor a oferit joburi relativ bine plătite pentru bărbaţii cu relativ puţină pregătire, care reprezentau pînă la 97,5% din forţa lui de muncă ” 814 dolari pe săptămînă, în medie. Prin contrast, joburile deţinute în principal de femei, din sectorul sanitar, aduceau 510 dolari pe săptămînă, iar cele din vînzările cu amănuntul aduceau circa 690 de dolari pe săptămînă. Balonul imobiliar a creat cu aproape trei milioane mai multe joburi în construcţiile rezidenţiale decît ar fi existat în lipsa lui, conform Biroului SUA de Statistică a Muncii. Alte industrii dominate în principal de bărbaţi, precum sectorul imobiliar, producţia de ciment, transporturile grele şi arhitectura au cunoscut influxuri mari de forţă de muncă. Aceste salarii solide din construcţii au permis bărbaţilor să menţină un avantaj economic asupra femeilor. Cînd guvernanţii sînt întrebaţi de ce nu au acţionat pentru a opri umflarea balonului imobiliar, ei amintesc invariabil faptul că sectorul imobiliar atrăgea puternic forţa de muncă. Într-adevăr, subvenţionarea machismului a avut tot felul de beneficii, iar a înţepa balonul imobiliar ar fi fost o sinucidere politică.



Şi totuşi, balonul imobiliar este numai ultimul dintr-un şir lung de eforturi de a sprijini machismul, dintre care cel mai puternic a fost momentul New Deal ” după cum a arătat istoricul Gwendolyn Mink. În miezul Marii Depresiuni din 1933, 15 milioane de americani erau şomeri, dintr-o forţă de muncă alcătuită în proporţie de circa 75% din bărbaţi. Acest lucru a subminat modelul de familie în care bărbatul cîştiga pîinea şi a existat o presiune extrem de mare pentru ca el să fie adus înapoi. Politica New Deal chiar asta a făcut, concentrîndu-se pe crearea de joburi pentru bărbaţi. Izolarea femeilor de piaţa muncii prin ţinerea lor acasă a devenit un semn al statutului bărbatului ” scop care a fost atins cel mai bine în familia nucleară post-război (“Rosie the Riveter” a fost de scurtă durată). Astfel, potrivit istoricului Stephanie Coontz, Marea Depresiune şi politica New Deal au reinstaurat rolurile tradiţionale ale sexelor: femeilor li se promitea securitate economică prin consolidarea de către stat a puterii economice a bărbatului.



Astăzi, această veche concepţie s-a destrămat şi nici o intervenţie de stat nu o va restaura. Într-adevăr, pachetul SUA de stimulare a economiei nu mai seamănă prea mult cu programul de lucrări publice în stilul New Deal. În ciuda celor afirmate anterior, că stimulentele vor pune accent pe proiectele de infrastructură aflate în stadiul de demarare a lucrărilor, pe căile ferate de mare viteză şi pe alte eforturi care ar sprijini sectoare dominant masculine ale economiei, mult mai mulţi bani merg ” direct sau indirect ” către educaţie, sănătate şi alte servicii sociale.

Reihan Salam este membru al New America Foundation