Pizda virgină a unei fete poate fi comparată cu o foaie albă de hărtie pe care rămân imprimate orice tip de semne, amprente şi urme . Ca şi în cazul foii albe de hărtie care odată ştampilată, nu mai este imaculată aşa şi în cazul pizdei, ea poate fi "ştampilată' doar o singură dată. Pentru memoria hârtiei definitorie rămâne prima ştampilă, toate celelate aplicate ulterior suprapunandu-se inutil, compromiţător şi distrorsionant sau cel mult confirmativ doar pentru autenticitatea primatului.
Aşa stau lucrurile şi în universul uman şi memoria celulelor atestă importanţa majoră şi singulară a penisului dezvirginator care automat amprentează pizda virgină şi devine marca tatălui genetic al viitorilor copii. Toţi cei care procrează după penisul dezvirginator vor avea ca urmaşi copii impuri, amprentaţi genetic de primul penis care a intrat în pizda unei fete. Acest fenomen al procreării compromise îi transformă automat în pseudo-taţi, posesori de copii care poartă linia cromozomială imprimată de memoria şi spermatoizii penisului deflorator. Altfel spus taţi doar cu numele! Telegonia confirmată ştiinţific valorizează de fapt adevărul marilor precepte sacre ale vieţii. Regula virginităţii este singura metodă de supraviţuire umană nealterată biologic. Încălcarea ei proliferează o umanitate alterată şi murdară.
http://www.evz.ro/detalii/stiri/teorie-uimitoare-primul-copil-al-unei-femei-poate-semana-cu-primul-ei-partener-1031489.htmlhttp://www.efemeride.ro/telegonia-primul-partener-din-viata-unei-femei-este-tatal-genetic-al-copiilor-saihttp://apostolatintarafagarasului.blogspot.ro/2007/09/o-descoperire-de-senzatie-in-lumea.htmlhttp://parapsy.ro/ro/node/182
Genetic, toate formele pot fi considerate fractali holistici. Ele sunt teleportabile, adică relocalizabile cuantic, prin esenţa lor imanentă, transmisă pe cale materială şi/sau pe cale ondulatorie, prin undele emise de particulele componente.Construirea identităţilor, individuale sau colective, nu se poate face fără a fi luate în consideraţie moştenirile ereditare, pentru a le asuma şi perpetua ori pentru a le deturna sau a le combate. Telegonia [gr.: tele („departe", „la distanţă", „de departe") + gonos („naştere", „generaţie", „origine")], denumită şi „impregnarea tatălui\ este o ipoteză pre-mendeliană a ştiinţelor eredităţii, care presupune existenţa unei influenţe durabile a caracteristicilor primului mascul, cu care o femelă întreţine relaţii sexuale, asupra tuturor descendenţilor ulteriori ai femelei respective, inclusiv asupra celor concepuţi cu alţi masculi.
Impregnarea/întipărirea telegonică a amprentelor genetice
The Sexual Encyclopedia a reţinut că „intipărirea (“imprinting”), formarea (educarea) unor amprente mentale după trăirea fiecărei experienţe în viaţă se evidenţiază ulterior prin reacţiile conştiente ale persoanei în situaţii cu elemente similare din experienţele trăite, datorită conexiunilor personale neuroemotionale stimulate senzorial. ” Din punct de vedere spiritual, telegonia evidenţiază că sufletul influenţează corpul. „Genele” sunt emoţii impregnate în sufletul mamei pe care ea le transferă copilului. Impresiile trăirii primului act sexual (,gift of first marriage”) se transmit astfel mai departe… Referitor la prezenţa şi lucrarea Cuvântului lui Dumnezeu în creaţie, Dumitru Stăniloae susţinea că: ,Logosul sau Cuvântul lui Dumnezeu a fost în lume de la începutul ei, pe de o parte prin raţiunile lucrurilor, care sunt chipuri create şi susţinute de raţiunile LUI eterne, iar pe de alta, prin persoanele umane care în raţionalitatea lor vie sunt chipurile ipostasului Lui însuşi, create cu scopul ca să gândească raţiunile lucrurilor împreună cu Raţiunea divină personală, într-un dialog cu Ea”. In spiritul lucrărilor acestui renumit profesor teolog, prin întrupare se transmit caractere divine care fundamentează dialogul divin în timpul vieţii.
Evoluţie istorică. Din cele mai vechi timpuri a existat preocuparea studierii asemănărilor şi deosebirilor dintre părinţi şi copii. încă din antichitate exista credinţa în „impresionările materne”. O legendă biblică aminteşte că Iacob a insistat să ia în căsătorie frumoasa mezină a lui Laban, deşi sora mai mare a acesteia era necăsătorită şi, conform tradiţiei, ea trebuia să se mărite prima. Laban a fost de acord dar, ca să-i pedepsească pe cei doi tineri pentru nerespectarea tradiţiei, a „promis” ca dotă a fetei toţi mieii care urmau să se nască vărgaţi, ştiind că, până atunci, nici un miel nu se născuse vărgat. Iacob, care păzea oile lui Laban, a adunat nuiele pe care le- a aşezat pe fundul râului cu apă limpede unde adăpa mioarele gestante. Imaginile nuielelor s-au „impregnat” vizual şi toţi mieii au ieşit vărgaţi, îmbogăţind tinerii căsătoriţi… O altă relatare considerată de naturalişti ca doveditoare pentru ceea ce ei au denumit „doctrina infecţiei” („infectarea germenului”) evidenţiază practica existentă printre izraeliţi de „a obliga văduva fără copii să se mărite cu fratele soţului decedat, pentru a rodi sămânţa acestuia ” („a o înălţa la cel plecat”).
După Aristotel, unii nu vedeau în femelă decât un suport „hrănitor”, furnizând „materia” iar masculul procreând singur forma” care determină caracterele descendenţilor: principiul generator poate include masculul şi femela, masculul posedând principiul motor iar femela principiul material . Alţii, considerau, dimpotrivă, că sperma nu era decât un ,fluid vital stimulator al dezvoltării ovulului în care era „preformat” un embrion. In fine, surprinzătoare a fost considerată posibilitatea unei influenţe durabile a primului mascul asupra caracteristicilor descendenţilor unei femele, concepuţi ulterior cu alţi masculi, denumită „telegonie” sau „ereditate prin impregnare”. Teoria, expusă ca istorie naturală de Aristotel, a fost acceptată în întreaga antichitate şi revigorată în evul mediu, odată cu redescoperirea acestuia. Arthur Schopenhauer şi Herbert Spencer au considerat-o credibilă. Conceptul impregnării telegonice se regăseşte şi în mitologia greacă privind eroii greci. Dubla paternitate – un tată nemuritor şi unul muritor – era familiară eroilor greci ca Theseus, care a avut un tată divin şi unul omenesc, fiind conceput de amândoi în aceeaşi noapte. Aşa s-a explicat natura supraomenească a lui, graţie combinării caracteristicilor divine cu cele omeneşti. Dioscoride menţionează un mit privind fraţi gemeni: unul divin provenind dintr-un tată divin şi unul obişnuit, având tată un om. 8 In 1361, teoria telegoniei a constituit motiv pentru refuzarea căsătoriei lui Edward the Black Prince, moştenitorul tronului lui Edward III of England, cu Joan, the „Fair Maid of Kent”, care anterior fusese măritată: s-a considerat că progenitura lor nu ar fi dobândit integral „sânge de Plantagenet”. Prin secolul al XIX-lea, cel mai popularizat exemplu a fost cel comunicat de chirurgul Sir Everard Home, citat de Charles Darwin: lordul Morton şi-a împerecheat o iapă pursânge cu un mascul de zebră sălbatică quagga şi aceasta a avut mânz corcit. Ulterior, când aceeaşi iapă a fost împerecheată cu un pursânge arab, mânzul a ieşit cu picioarele vărgate ca zebra. Lordul Morton a considerat aceasta o dovadă a telegoniei. Din perspectiva geneticii cuantice telegonia este posibilă. Cromozomii au capacitatea de a memora informaţia nu doar pe cale materială ci şi pe cale ondulatorie, prin undele emise de molecule şi atomi. în iapă au ajuns spermatozoizii unei zebre mascul, au rămas o vreme acolo, apoi în aparenţă au dispărut şi, din punctul de vedere al geneticii clasice, n-ar mai fi trebuit să se întâmple nimic, dar nu e aşa. Ei pot rămâne în memorie sub formă de unde, text, informaţie. Spermatozoizii au proprietatea de a radia fotoni, unde radio şi holograme care se impregnează subliminal. La începutul secolului al XX-lea, în 1903, psihologul vienez Otto Weininger a publicat Geschlecht und Charakter (Sex şi caracter), considerând că toate celulele sunt sexuate iar bisexualitatea este omniprezentă în toate organismele vii. El transpune vechea teorie a telegoniei, cercetată de Darwin înaintea apariţiei geneticii, din domeniul animal în cel uman, exemplificând: femeile albe care au avut un copil cu un bărbat negru, ulterior pot procrea cu bărbaţi albi progenituri cu caracteristici apropiate rasei negre”.
Astăzi nu avem copii sănătoşi. Texte genetice dezordonate (impresii din acte sexuale haotice, gânduri murdare) introduse în viitoarea mamă odată cu sperma străină, mai devreme sau mai târziu, sunt citite la nivel cuantic şi determină zestrea genetică a fătului care se naşte cu o mulţime de vicii. Câţiva savanţi geneticieni şi fizicieni dintr-un institut al Academiei de Ştiinţe din Rusia au descoperit efectul telegoniei. Iată ce au spus ei: „Avorturile sunt, în sine, păcate foarte grave. Avem dovezi ştiinţifice experimentale clare care arată că după ce este eliminat purtătorul de ADN (fătul), pe locul respectiv emisia de fotoni continuă, chiar dacă ADN-ul material nu mai există. In plan subtil a rămas o urmă. Fotonii continuă să emită, iar graficul de pe hologramă arată ca şi cum acolo s-ar afla molecula de ADN (fătul). Urma cuantică este un tip de memorie, nimic raţional nu se pierde şi nu poate fi distrus ci rămâne pentru totdeauna, memoria genetică este veşnică (se înregistrează pe suflet) de aceea, când este ucis copilul în pântece, urmele ADNului său rămân…” La 10 iulie 2002, Robert Frenz susţinea că telegonia e numită de crescătorii de animale “aruncare înapoi” (“throwing bacK^) iar de fiziologi “infecţia germenului”( “infection of the germ”).
Ideea este că întregul aparat procreator femei este afectat de substanţele injectate de mascul prin actul sexual, unele dintre acestea impregnând durabil membranele feminine. Frenz afirmă că un coleg alb s-a căsătorit cu o femeie albă şi au avut copii mulatri, într-o situaţie 10 similară fiind şi o altă familie cunoscută de el. Cercetătorul rus, Valeri Bochkarev, a reluat teoria telegoniei, afirmând că o femeie care are contacte sexuale cu mai mulţi bărbaţi înainte de a naşte un copil îşi “poluează linia cromozomială” şi e puţin probabil ca noul născut să aibe caracterele genetice ale bărbatului cu care a fost conceput. Doar “virgina este 100% pură din punct de vedere genetic”. Biologul şi filosoful francez Felix Le Dantec a reamintit experienţa Morton şi a prezentat cazul unei femei albe care a născut un copil de culoare, deşi soţul ei era tot alb. Femeia a recunoscut că “de mult” se culcase cu un negru. In anul 2004, Biserica Ortodoxă din Rusia, încercând să stopeze desfrâul, a publicat cartea ” Virginitatea şi telegonia. Biserica Ortodoxă şi ştiinţa modernă a inversiunii genetice”. Studiul reia toate dovezile prezentate de Le Dantec şi concluzionează mai drastic decât Bochkarev: “un bărbat care deflorează o fată devine tatăl genetic al copiilor acesteia cu alt bărbat”. Astfel, fenomenul de telegonie a devenit popular pentru susţinerea virginităţii, moralităţii şi fidelităţii femeilor.sursa
http://holistlife.wordpress.com/2013/03/22/telegonia-si-efectele-ei/
