Si-a scos Pizda in Catedrala

Clerul actual a subestimat in toti cei 24 de ani de la lovilutie raul imens pe care curvele il produc familiei si societatii, tot timpul gasind tapi ispasitori ba in proxeneti, ba in  pedofilie, ba in homosexualitate dar aproape deloc acolo unde e sursa lui principala adica in femeia depravata, egosita, rea. Curva e capul  si cauza tuturor relelor.

La fel au procedat si blogarii anti-sistem care depistau relele da pana la femeie. Parca le era teama si lor sa spuna adevarul gol golut ca nu cumva sa ofenseze veyi doamne pe niste tarfe care au tot ingrosat randurile pana au ajuns sa faca harcea parcea cu familia, cu societatea si iata cu biserica si cu Dumnezeu. Femeia curva e diavolul intruchipat si dezvolta forte nimicitoare la care de acum e prea tarziu ca se le mai poata face fata chiar si preotii. Dezlantuirile femeii curve sunt mai perfide si mai ucigatoare decat taifumuri, cutremuri si razboaie. De asta femeii nu trebuia sa i se permita sa curveasca deoarece odata ce deprinde placerile trupului se descatuseaza malefic pretutindeni.

Suita pe altar, o feminista pe care scrie „EU SUNT DUMNEZEU” zbiara:
Video – FEMINISTA TOPLESS pro avort pe altarul din Cologne Cathedral: „I AM GOD!”

Libidinosul Adrian Năstase

Coruptul coruptilor



Cat de prosti trebuie sa fie cei care se mai uita inca la libidinosul gretos care a facut averi uriase din banii tarii. Ba culmea culmelor unii ii si mai citesc basinile de pe blogul ala de tot cacatu. Cat de prosti trebuie sa fie totusi homunculi care  mai asculta ce zice ratatul multimiliardar Adrian Nastase,  smecherul care  a fentat o tara intreaga, un basescu libidionos, da prost gramada.

P

Circarul care se preface ca se impusca... sa mai incerce poate ii reuseste pe 6 ianuarie.

Pe 6 ianuarie e cazul sa fie rearestat  si bagat la puscarie da nu asa  din capcricii basesiste pe cateva luni, ci pe ani buni. La cat a furat nici 20 de ani n-ar fi sufucient. Acest prost , lichea Adrian Nastase, care nu l-a arestat pe Basescu cand era cazul s-o faca, numai mai trebuie sa fie tolerat vreodata la conducerea tarii ori in politica...in puscarie trebuie sa putrezeasca.

După recluziune, fostul puşcăriaş Năstase Adrian hup din nou la televiziune. Cei de la Antena 3 sunt cretini de-a dreptul de îl scot iar în faţă pe greţosul şi libidinosul care a făcut praf economia românească , punând pe tavă străinilor toată industria strategică de la oţel la petrol, bănci etc. Vă cam imaginaţi ce comisione a băgat panarama penală la buzunar.



De era in orice alt stat nemernicul ăsta nu mai trebuia să iasă din puşcărie vreodată iar averea uriaşă pe care a facut-o trebuia confiscată toată, absolut toată. Deasemenea odraslelor lui,  Andrei Năstase şi Mihnea Năstase , sau cum dracu îi cheamă pe oligofreni,  odrasle ratate dar  şi pricopsite cu miliarde de euroi şi dolăroi,  nu ar trebui, moral,  să li se mai permită vreodată neam de neamu lor să facă politică în Romania. De ce acceptă românii să fie sfidaţi de aceste şandramele penal? La fel Dana Năstase, avara fără scrupule, care cât timp s-a aflat Bombonel pe poziţii strângea cu rapacitate  tot ce îi ieşea în cale, de la lanţuri de farmacii până la firme de cosmetice şi alte businessuri  forţând mulţi patroni sa-i cedeze acţionariatele.  Năstase este o familie care ar trebui eliminată definitiv din viaţa publică pentru răul uriaş făcut românilor. Vă imaginaţi caţi bani au ticăloşii aceştia  făcuţi din avrea poporului! Dintr-un foc pocitania cu glas de eunuc a scos 700000 de euro  şi i-a achitat inspectoratului pentru construcţii, numa să iasă şobolanul din puşcărie. Ba mai mult, preffăcutul de Năstase care mai are şi pretenţii de intelectual, vă puteţi imagina ce doctorate în drept internaţional conduce, dacă pupilului drag lui de atunci, Victor Ponta, i-a girat un plagiat atât de grosolan.



Tot acest Năstase Adrian este cel care în 2003 a legalizat masoneria, găsind şiretlicul sub care să funcţioneze o societate secretă, care prin Constituţie este interzisă. Năstase a făcut-o legală acordându-i indirect statul de societate de utilitate publică. Cum e posibil ca asemenea specimene de indivizi să mai apară cu tupeu în spaţiul public şi să se mai de-a şi victime. Ce josnic şi lipsit de demnitate, că bărbăţie nu a avut niciodată, odraslele facându-le tocmai ca să mascheze de ochii lumii alte plăceri libidinoase! Ăsta e Năstase Adrian. Un ticălos care nici vorba să se sinucidă la câţi bani a strâns grămadă. Individul vrea să mai huzurească ceva ani, că bătrân cum e nu se ştie o mierleşte şi nu apucă să rumege din grosul provizioanelor financiare. La răutatea pe care o au aceşti Dana şi Adrian Năstase n-au dat un ban pentru miile de copii bolnavi de cancer şi alte afecţiuni grave. Au strâns ca Hagi Tudose, numai şi numai pentru ei, restul să piară!  Năstase Bombonel a dat totuşi ceva bani  dar numai pe interes pe  la năşte rătăciţi homosexuali care atunci în timpul guvernării potentului  doreau din condiţia lor de monahi să zidească.   Îi apucaseră pe lângă poftele trupeşti şi zelul ridicării unei mănăstiri. Nu se ştie dacă banii erau pentru amor sau pentru cele spirituale. Cert e că  unul dintre cei în cauză, nemulţumit de danie  sau risipitor, începuse să ţipe pe la televiziuni că homosexualitatea e prezentă şi printre unii slujitori a celor sfinte.  Altii, tot dintre băieţii care i-au făcut servicii lui Năstase s-au implinit financiar.



Vezi miliardarul Truică. Iar Ponta a fost rostogolit în politică. Deci toată lumea  şi-a atins interesele. E regretabil că postul Antena 3 a rânceput lobby-ul pentru un ticălos ca Năstase, pe care nimeni, nici masonii din UE şi SUA la ordinul cărora a fost de fapt, arestat, nu-l mai vor. Din acest motiv l-au şi compromis. Cum să mai stea vreo oficialitate europeană sau americană de rang înalt cu un fost puşrăciaş, care  n-a avut altă grijă decăt parvenistismul material al familiei sale şi al puţinilor acoliţi şi băieţi de mingi. Acest personaj oribil e şi un mare laş şi mincionos. Ba mai mult nu e nici măcar vizionar, căci dacă era sigur strica el planurile altora şi îl aresta pe Băsescu. Desigur e greu se spus care din cei doi e mai abject. Probabil Băsescu îl întrece la multe capitole.

Mai ales la cele  rele evident.  Ce e bine totuşi că aseară audienţa Antenei 3 , cu Mihai Gâdea cu tot,care l-a adus pe Bombonel la lumină, a căzut în cap. Aşa le trebuie dăcă vor să reanimeze siniştrii acestui neam chinuit. De prestaţia cotoiului bătrân şi megalibidinos Năstase Adrian un singur cuvânt doar, Jalnică! O confirmare în plus că este un individ slab, fricos şi total lipsit de demnitate. Şi ca el e şi familia lui. Ar trebui făcută o petiţie pentru soaterea definitivă din viaţa publică a acestui şobolan antinaţional şi infect!

Terorismul şi Pedofilia

Vatican Redivivus sau Recidivus?

Lorette a comentat foarte pertinent scandalurile de pedofilie orchestrate mediatic pentru compromiterea unor persoane incomode şi indezirabile Sistemului şi a unor instituţii. În cazul scandalui de la Vatican este vorba şi de complicitatea infiltraţilor în Biserica Catolică, însărcinaţi să lucreze pentru alte forţe decât cele ecleziastice.

"Terorismul si pedofilia cele doua sperietori la ordinea zilei ale noii ordini mondiale patronate de marea finanta oculta evreiasca care conduce cam tot ce misca pe planeta, inclusiv Vaticanul pe care l-a infiltrat total si pe care urmeaza sa-l compromita si sa-l desfiinteze mai colea. Pedofilia e arma preferata de distrugere a tuturor goimilor care conteaza si pe aportul pretios al curvelor. Feminismul ideologia acelorasi noocrati da si el o mana de ajutor in a tranti de pamant barbatia de pretutindeni. Bergolio a dat dor tonul la daramarea din interior a Vaticanului, exact cum si-a inceput mandatul si predecesorul sau Ratzingerrrrrrrr. Cum prostimea pune botul la orice rahaturi sexuale, si de data asta Vaticanul mai pierde asa dintr-un foc vreo 2-3 milioane de credinciosi cu fiecare scandal de pedofilie. Asta e si scopul mediatizarii pedofiliei pentru a starni ura si groaza pe Vatican. Asa se intampla cand Vaticanul da mana cu dracii din Oculta. Nu sa mai apuce sa-si re-faca banca."

http://www.dcnews.ro/2013/06/acuzatii-socante-copii-inclusiv-romani-recrutati-pentru-relatii-sexuale-cu-preoti-de-la-vatican/

Ura faţă de bărbatul alb

Ura faţă de bărbatul alb- Un subiect tabu, materie primă pentru literatură de specialitate dar şi pentru creaţia literar-artistică, o temă virgină despre care s-ar putea scrie opere fundamentale. Ce destin tragic acela de a fi bărbat caucazian, cu tenul feţei deschis, heterosexual, familist şi fără nici un defect fizic.

Dacă mai adăugăm acestui personaj şi atributul de „creştin”, se poate spune că el devine demn de compătimire sau după caz , de dispreţ total.  Sistematic calităţile bărbatului alb  au stărnit ură, patimi, invidie şi o rivalitate belicoasă transformată în cele mai insidioase şi perfide ideologii create tocmai pentru handicapizarea lui forţată.

Scopul  demolatorilor  bărbatului alb a fost şi  este unul singur şi anume, înlocuirea superiorităţii naturale lui cu inferioritatea. Dar ce şi cum  să priceapă o tută pizdofilă că bărbatul nu e bine niciodată sa-l denigrezi, pentru că de pe urma lui exişti şi trăieşti tu dudă cu vagin.

Ce bine ar fi ca feministele dacă tot sunt incapabile mental să judece corect s-ar limita măcar la avantajele observaţiei comune oricărui om care îi poate spune explicit şi fără discursuri partizane ce este bărbatul, chiar aşa cu toate hibele lui! Păi dacă scroafele ar privi doar în jurul lor mai atent ar putea observa că tot ce mişcă şi le înconjoară e făcut de mâna bărbaţilor şi de creierul lor.  De la stâlpii de curent de pe străzi pe care orice dudă îi vede presupunem până la asfaltul ori bordurile din trotuarele pe care circulă, ori casa în care stă, ori metroul, ori autobuzul ori maşina în care îşi plimba pizda,  toate sunt rodul muncii de bărbat. Cum apare cea mai mică defecţiune pizdofila pune mâna pe telefon şi la cine apelează...  păi la un bărbat, evident.

E bun feminismul dracului da problema mare este că nu pruduce hrană, nu construieşte nimic durabil,  iar femei-contructor ori femei-instalator, ori femei-electrician nu prea există. Păi dacă feministele tot  tot clamează egalitatea de şanse , oare n-ar strica să pună mâna pe lopată ori să se caţăre pe ziduri la făcut de locuinţe că tot e deficit, înainte de a înjura bărbaţii. Uşor de pălăvragit dar greu cu munca fizică ori cu creierul. Că deh, de la calculator şi pană de la plasmă, telefon mobil şi alte sumedenii de bunuri şi accesorii, toate dar absolut toate sunt găndite şi create de .. bărbaţi. Pănă şi hrana spirituală de calitate de la literatură, muzică artă în general vine covârşitor tot de la bărbaţii cu har şi talent. Nu prea au lăsat omenirii multe capodopere femeile, că aveam demult înlocuitoare pentru Mozart,Vivaldi ori Bach. Tot ce văd, ce apucă şi prind în labe  ori le asigură confortul de zi cu zi  al feministelor,  este făcut de bărbat. Până şi faptul că ele există, este înainte de toate rodul voinţei sau mai degrabă a bunăvoinţei unui bărbat, care a fost dispus sa-şi valorifice sperma, din care  să de-a naştere unor vaginoase care apoi să înjure tot ce e bărbat pe lume. Asta e femeia, transformată din  fetiţa inocentă care  creşte in spiritul urii viscerale faţă de bărbaţi ca să poată deveni o feministă luptătoare pentru cauze aiurea, induse de alţii.



De peste o sută de ani bărbatului alb i s-a plănuit decimarea, supremaţia lui fizică şi mentală nefiind deloc pe placul unei minorităţi de semiţi care au pus la cale cu orice preţ, debarcarea lui istorică. O tactică a fost să-l atragă iniţial ca aliat ori  prieten pentru ca apoi sa-l discrediteze în fel şi chip.  Momit cu avantaje şi privilegii absconse de către organizaţiile masonice abia apărute după 1830,  din iniţiativa unor evrei care îi râvneau supremaţia, bărbatul alb s-a lăsat tărât în revolte, rebeliuni, răscoale şi războaie mondiale în care i-au fost speculate toate instinctele de conservare şi mai ales puterea pe care nu dorea să o cedeze, castei din umbră a cămatarilor mondiali, abili în a manevra banul cu uriaşa lor forţă emergentă de cucerire, corupând conştiinţe, vieţi, destine.  Şi atunci ca şi mai târziu pentru o minoritate albă dispusă să de-a mana cu dracul în numele unor idealuri care s-au dovedit autouzurpatoare, popoare întregi au avut de suferit.

Bărbatul alb de toată isprava n-a ştiut să-şi elimine la timp uscăturile, trădătorii arghirofili. Astfel, într-un răstimp istoric scurt, caracatiţa ocultă şi-a întins la nivel planetar tentaculele masonice şi a reuşit să-şi creeze în contraponderea Europei albe şi civilizate, cel mai solid pol de putere, reprezentat de primul stat masonic din lume, marele Israel, numit Statele Unite ale Americii. Pseudodemocraţia etalată de dragul lumii, era de fapt marota unor păpuşari care îşi plantau marionetele în posturi de preşedinţi SUA, de înalţi demnitari şi funcţionari de stat, cărora le dădeau iluzia de putere, strategie valabilă şi astăzi. Dar ca orice imperiu, artizanii lui ştiau că pentru a-şi menţine, consolida şi extinde sfere de dominaţie, vitală este practicarea politicii divide et impera.

Pentru asta au inventat şi experimentat  toate ideologiile nefaste ale secolului XX, de la comunism la feminism. Cu toate au avut câştig de cauză până la un punct,  s-au împotmolit până la urmă ajungând tot la obstacolul de la care plecaseră iniţial-bărbatul alb. Au amestecat popoare intregi, au metisat rasele, i-au eliberat pe negri şi pe ţigani, numai şi numai  pentru a căştiga noii aliaţi în lupta cu bărbatul alb. Au încercat să subjuge şi să scape de bărbatul alb vârându-l în detenţii politice, gulaguri şi lagăre comuniste, dând pentru asta puteri discreţionare proletariatului. Au inventat drepturile omului mai cu seamă ale minorităţilor stimulate să producă turbulenţe de orice fel la nivel social.  Au sprijinit pe toate căile apariţia şi diseminarea sectelor şi a diferitelor culte. Şi tot ce n-au reuşit cu tot arsenalul politic, economic, financiar au reuşit în bătalia finală aliindu-şi femeile. Războiul sexual al  femeilor cu bărbaţii,  puternic sustinut din umbră de marii arhitecţi planetari i-a convins că femeia este cel mai redutabil adversar care merită oricât pentru a distruge tot ce a mai rămas din faima bărbatului alb.

Toate ideologiile violent-resentimentare  originate subliminal în spatiul practicanţilor circumciziei  au devenit armele “albe” preferate de luptă ale noocratilor mondialişti. Feminismul, pornografia, prostitutia, drogurile, au avut şi au rolul  de a destabiliza popoarele prin conflicte in interiorul lor. Razboiul femei-barbati ori războiul heterosexuali-homosexuali, etc prin care se urmareste distrugerea familiei, a crestinismului, a traditiei si a normalitatii servesc perfect ca scop la instaurarea stapanirii mondiale a marilor finantisti , o mînă de sionişti, vreo 35 la număr, care concentrează resursele şi averea mondială la vărful piramidei şi  care vrea cu orice chip toată planeta la picioare, în robia biometrică a Noii Ordini Mondiale.

Acum, pentru bătălia finală, magnatii terrei  aplica faimosul homo homini lupus,razbouiul tuturor impotriva tuturor, adica ceea ce se poate observa uşor, ...o omenire abrutizata, feminizata,  atrofiata,  neputincioasa. Când vor îngropa definitiv bărbatul alb,  opera de îndobitocire si îndoctrinare va atinge punctul culminant, pâna la lipsa constiintei de sine dar mai ales al lipsei de identitate nationala şi rasiala a  maselor  babelizate de oameni dintr-o turma mai mare de vite care se deplaseaza acolo unde o indrumă plutocraţii, asa-numita noua rasă voodo-people sau zombi. Feministelor le va reveni totuşi încă un privilegiu-să stingă lumina!

Pornografia fiica lui Freud

Epoca curvelor si a destrablarii din zilele noastre a fost “conceputa” in nuce de parintele psihanalizei evreul Sigmund Freud care obisnuia sa le “consilieze” pe amorezele infocate. Pe canapeaua lui se tolaneau toate fomistele si disperatele sexuale. Una dintre curve vine la Freud si ii spune ca simte o presiune irezistibila in vagin si a facut o pasiune pentru fiul ei de 9 ani pe care il prefera  pentru fantezii sexuale orale si vaginale. Nestingherit Freud ii spune ca remediul nu poate fi altul decat felatia si mai tarziu sexul incestuos, singurul leac la aceste pulsiuni fiind consumarea lor. Iata ca Freud a fost si promotorul sexului incestuos nu doar a pornografiei. Odate femeile psihanalizate de acest guru al sexualismului carnal, acestea au atras barbatii in practicile concupiscentei.

Dr. David Duke, fost membru al Camerei Reprezentanţilor – L.A.:  in documentarul FREUD , SIONISMUL SI REVOLUTIA SEXUALA

“Unul dintre părinţii revoluţiei sexuale din lumea occidentală este Sigmund Freud.

El a spus, citez: Moralitatea sexuală… îmi pare foarte demnă de dispreţ. Niciun alt om nu şi-a adus mai mult contribuţia la distrugerea familiei şi la degradarea umanintăţii ca Sigmund Shlomo Freud. A fost revoluţia sexuală un accident? Veţi afla adevărul chiar acum.

Oriunde ajunge mass-media globalistă pe această planetă, este în desfăşurare o continuă revoluţie sexuală. Ar trebui numită dezumanizare sexuală. În culturile tradiţionale occidentale, sexul este idealizat şi asociat cu ideea de familie, copii şi respect profund şi sacru, de dragoste dintre un bărbat şi o femeie. Iar căsătoria ca o instituţie frumoasă şi chiar sfântă. Un exemplu perfect este venerarea feminităţii, fidelităţii şi purităţii este exprimat în nenumărate opere de artă reprezentând-o pe Fecioara Maria. Madona este venerată de asemenea în Coranul musulman care o apără pe Fecioara Maria de calomniile din Talmudul evreiesc, ce susţine că Maria era o “prostituată” şi Iisus un bastard – “Maria, mama lui Iisus, era o târfă şi a curvit cu tâmplarii” (Talmud, Sanhedrin, 106a,b). Detest să citez aceste cuvinte.

Astăzi, numele “Madona” se încadrează în calomniile talmudice. Este imaginea unei vedete degenerate, o prostituată, care se angajează în partied de sex în grup şi care îşi bate joc de crucificare. Cel mai recent fenomen media promovat este Lady Gaga şi acest idol al adolescenţilor este de asemenea înfăţişat ca participând la partide de sex în grup, satanism, masochism şi alte forme de degenerare alături de muzica ei la modă. Acesta este cel mai nou star promovat de grupurile media globale controlate de evrei, inlcusiv de proprietarul MTV, Sumner Redstone, pe numele său real Rothstein.

Mass-media lumii occidentale şi, aşadar, ale întregii planete au devenit o armă de distrugere în masă a celei mai înalte valori umane. Costurile umane au fost enorme, sute de milioane de familii au fost distruse. Copiii cresc acum adesea fără tată, epidemii transmise prin contact sexual, inclusiv BTS-uri, hepatita şi HIV sunt în creştere. SIDA, o boală cu precădere asociată cu promiscuitatea va costa sute de milioane de vieţi. Milioane de oameni au suferit de sterilitate şi nu vor cunoaşte niciodată bucuria de a avea copii. Agresiunea sexuală a minorilor, molestarea şi abuzul a crescut exponenţial. Sadismul şi masochismul sunt exploatate acum în mass-media alături de creşterea numărului de imagini violente, tortură şi omoruri, adesea asociate cu sexul.

Naşul acestei revoluţii sexuale este Sigmund Freud. Freud a fost un evreu elitist radical, care avea o ură intensă faţă de tradiţia morală europeană şi creştină. Se vedea pe sine ca pe un străin non-european care va cuceri Europa precum a cucerit Hanibal Roma. Ştiu că asta ar putea să pară imposibil pentru mulţi dintre voi, cei care privesc filmul acesta. Mass-media ţin aceste informaţii ascunse. Dar eu pot dovedi ceea ce spun prin propriile cărţi şi scrisori ale lui Freud. Unii academicieni ştiu despre asta, dar vouă nu vi se dă permisiunea să ştiţi. Freud spune toate acestea în mod explicit.

Citez: “Hanibal a fost eroul ultimelor zile de şcoală. Am început să înţeleg pentru prima dată ceea ce însemnat să aparţii unui rase străine. Figura unui general semitic îmi ridica şi mai sus nivelul de respect. În mintea mea tănără, Hanibal şi Roma simbolizau conflictul dinre tenacitatea evreiască şi organizarea Bisericii Catolice.”

Freud îşi exprimă foarte clar punctual său de vedere elitist într-o scrisoare către o femeie evreică ce intenţiona să conceapă un copil cu un non-evreu pentru a vindeca ruptura dintre evrei şi non-evrei în psihologie. Cuvintele lui au fost, citez: “Trebuie să mărturisesc… că fantezia ta despre naşterea Salvatorului prin uniunea mixtă nu mă încântă deloc. Dumnezeu, în acea perioadă anti-evreiască, l-a născut [pe Mântuitor]din rasa superioară evreiască” – Yerushalmi, Y.H. (1991), Moise al lui Freud: Iudaismul Terminabil şi Interminabil, New Haven: Yale University Press, pagina 45. Un an mai târziu, aceeaşi femeie a dat naştere unui copil al cărui tată era membru al “rasei superioare evreieşti”. Freud a răspuns: “Sunt, după cum ştii, vindecat de ultima fărâmă a predilecţiei mele pentru cauza ariană şi aş vrea să spun, dacă acest copil a fost băiat, va deveni un sionist curajos. El sau ea trebuie să fie în orice caz brunet, gata cu capetele de câlţi [blonzii]. Să alungăm acele mănunchiuri de flăcări rătăcitoare!”.

Acum ştiţi că cel mai faimos evreu al istoriei europene moderne a fost de fapt un evreu elitist anti non-evrei. De ce documentarele din mass-media nu menţionaeză acest aspect important? Desigur, Freud era doar un deschizător de drumuri în viziunea acestuia că o rasă străină va cuceri Roma. Acum, dominaţia acestora în cucerirea mass-media este uimitoare şi perversitatea acestei cuceriri este în plin avânt.”



Neal Gabler, un reputat jurnalist evreu vorbeşte despre Hollywood:

“Americanii au ajuns să se definească pe ei înşişi prin America din umbră care a fost creată de imigranţii evrei din estul Europei… ceea ce nu este America reală, este propria lor versiune a Americii reale. Dar, în cele din urmă, această umbră a Americii… imaginile acesteia şi valorile ei ajung să devoreze reala Americă”.

Dr. David Duke:

   “Hollywood-ul şi majoritatea mediilor de divertisment şi ştiri importante sunt la fel de evreieşti ca găluştele de peşte “gefilte”, iar conţinutul media este la fel de dezgustător ca aceste “delicatese” culinare. Unii dintre voi nu conştientizează pe deplin controlul media. Aşa că iată un citat de la evrei şi de la publicaţiile controlate de evrei pentru a vă lumina. Spre exemplu, iată cuvintele lui Joel Stein (decembrie 2008), de la publicaţia Los Angeles Times (deţinut de un mogul media evreu). Stein spune, citez: “Evreii controlează total Hollywood-ul”. Acesta prezintă faptele şi cifrele unei industrii de divertisment media complet controlată de evrei şi continuă spunând, citez: “L-am sunat pe preşedintele  ADL (Anti-Defaimation League – Liga Anti-Defăimare), Abe Foxman, … sondajul ADL, a remarcat el, arăta că 59% dintre americani cred că şefii Hollywood-ului nu împărtăşesc valorile religioase şi morale ale majorităţii americanilor şi 43% cred că industria de divertisment realizează o campanie organizată pentru a slăbi influenţa valorilor religioase din această ţară”.

Ce bine că evrei precum Joel Stein ne reamintesc de supremaţia evreiască căci poate îi va determina pe unii dintre voi să vă apăraţi în sfârşit. Stein se dă în vileag: “Dar nu îmi pasă dacă americanii cred că noi conducem media, Hollywood-ul, Wall Street-ul sau guvernul. Îmi pasă doar că vom continua să le conducem”.

Exact aşa cum cărturarii evrei înregistrau dominaţia istorică a evreilor asupra europenilor şi a sclavilor africani [n.tr. - trimitere către cartea “New world jewry”, 1493-1825, Seymour B. Liebman], la fel şi-au documentat şi rolul proeminent în pornografia “hardcore”.

Într-o revistă reputabilă pentru evrei intelectuali, Jewish Quarterly, profesorul evreu Nathan Abrams, într-un articol intitulat “Triple-exthnics” [n.tr. – aluzie la filmele pentru adulţi marcate cu triplu X] a expus rolul lor dominant în pornografie. Citez: „… nu se poate ocoli faptul că evreii secularizaţi au jucat şi încă mai joacă un rol important în industria de filme pentru adulţi din America. Implicarea evreilor în pornografie are o istorie îndelungată în Statele Unite, pe măsură ce evreii au ajutat la transformarea unei subculturi marginale în ceea ce a devenit un constituent primar al culturii americane. Aceştia sunt evreii adevăraţi. Activitatea evreilor în industria pornografică se împarte în două grupuri (care uneori se suprapun): cei care produc porrnografie şi cei care interpretează. Deşi evreii reprezintă doar 2% din populaţia totală a Americii, ei au fost predominanţi în pornografie”.

Abram ne arată cum coruperea de la temelie a ne-evreilor şi a moralităţii creştine este o parte importantă a motivaţiei acestora de a infecta în mod intenţionat comunităţile creştine şi ne-evreieşti cu pornografie. Citez: „Este un motiv mai profund, în spatele celui financiar, în ce priveşte raţiunea pentru care evreii în mod particular au devenit implicaţi în pornografie? (din acelaşi articol Jewish Quarterly).

Al Goldstein, editorul revistei Screw, a spus, citez: “Singurul motiv pentru care evreii sunt în pornografie este acela că noi credem că Christos e nasol. Catolicismul este naşpa. Nu credem în autoritarism. Pornografia devine, aşadar, o modalitate de pângărire a culturii creştine şi, pe măsură ce pătrunde în inima americanului de rând şi este fără îndoială consumat chiar de către acei anglo-saxoni protestanţi albi (WASP), caracterul subversiv al acesteia devine mai puternic. Extinzând teza subversivă, implicarea evreilor în industria filmelor de tip X poate fi privită ca un proverbial semn obscen pentru întreaga comunitate de WASP din America”.  

Abrams, scriind într-un ziar evreiesc adresat evreilor, vorbeşte de fapt despre ura atavică împotriva noastră prin pornografi evrei şi motivaţia acestora de a slăbi cultura dominantă în America prin subversiune morală. Citez: „Implicarea evreilor în pornografie, prin acest argument, este rezultatul unei uri strămoşeşti faţă de autoritatea creştină: ei încearcă să slăbească cultura dominantă din America prin subversiune morală. Astyr îşi aminteşte cum trebuia să fugă sau să se lupte pentru aceasta la orele de gramatică pentru că era evreu. Este foarte posibil ca o parte a carierei lui pornografice să fie un semn obscen pentru aceşti oameni”.

Desigur, niciun articol din media generalistă nu menţionează că ura atavică a evreilor faţă de non-evrei este motivul din spatele industriei porno. Nu ţi se dă voie să ştii că evreii se mândresc cu ura strămoşească faţă de noi. Abrams continuă să vorbească despre rădăcinile acestui atac revoluţionar asupra valorilor europene. Citez: „Evreii au fost de asemenea avangarda revoluţiei sexuale din anii ‘60. Wilhelm Reich, Herbert Marcuse şi Paul Goodman l-au înlocuit pe Marx, Trotsky şi Lenin precum cerea lectura revoluţionară. Pacheco a fost unul dintre vedetele porno de origine evreiască şi care citea despre mariajul intelectual dintre Freud şi Marx al lui Reich. De ce ne este ruşine de rolul evreilor în industria pornografică? S-ar putea să nu ne placă, dar rolul evreilor în acest domeniu este semnificativ şi este momentul să se scrie la modul serios despre asta”.



A se observa că toţi cei menţionaţi: Reich, Herbert Marcuse, Marx, Trotsky, Lenin şi naşul tuturor, Freud, au fost evrei. De la Goodman la Freud, toţi reprezentau revoluţia evreiască împotriva valorilor tradiţionale europene şi a moralităţii. Desigur că pare aproape superflu să mai vorbeşti despre pornografie ca fiind distinctă de media generalistă evreiască. Mult din ceea ce este transmis în media generalistă este într-adevăr pornografic şi mesajele sunt incredibil de distructive pentru milioane de tinere vieţi.

Uitaţi-vă la miile de filme împinse în faţă în principal pentru generaţia tânără din Europa şi America. Ele promovează obiceiurile sexuale ale maimuţelor nobile, mai degrabă decât pe cele ale unor fiinţe umane iubitoare şi crearea unei familii puternice. Promovează copleşitor de mult alcoolul, drogurile, violenţa şi chiar sadismul şi masochismul printre cei din jurul nostru. Câţi dintre voi, cei care mă ascultaţi, aţi avut probleme cu drogurile, cu alcoolul sau cu probleme sexuale sau boli în propriile familii sau printre prieteni. De ce aveţi nevoie pentru a reacţiona? De distrugerea vieţilor propriilor fii şi fiice pentru a lupta împotriva acestei subversiuni malefice a mass-media controlate.

Este foarte greu pentru un părinte să se lupte cu această copleşitoare îndoctrinare şi milioane de persoane au pierdut acest război. În mod ironic, influenţa evreilor asupra mass-media, moralei sociale şi guvernului din zilele noastre este acum legală, chiar şic să faci şi să vinzi cele mai bolnave materiale pornografice, arătând pângărirea oribilă a femeilor şi bărbaţilor. Creatorul filmului pornografic cu torturi, Eli Roth, este tratat ca un star pe covorul roşu.

Trăim într-o lume a supremaţiei evreieşti, în care în multe ţări cele mai oribile pornografii sunt legale, pe când simpla îndrăzneală de a arăta sursa acestui flagel te poate aduce după gratii pentru aşa-numitul discurs plin de ură.

Pentru a ne apăra societatea şi copii, aceasta nu este ură, este cea mai mare formă de dragoste faţă de copii. Adevăraţii oameni plini de ură sunt cei care detestă lumea non-evreiască atât de mult încât urmăresc ca scop degradarea şi distrugerea noastră. Amintiţi-vă cuvintele lui Abrams, că regii evrei ai pornografiei sunt motivaţi de, citez, „ură strămoşească”.

   Pentru cei suficient de curajoşi care mă ascultă acum, trebuie să înţelegeţi că sunt în joc comunitatea voastră, moşternirea, proprii copii. Mulţi dintre oamenii noştri se lasă corupţi de această nouă moralitate, cei care se confruntă cu o luptă interioară trebuie să îşi cureţe vieţile şi inimile de această corupere. Trebuie să faci o revoluţie personală în propria ta inimă şi minte ca să faci o revoluţie în lumea ce te înconjoară. Dar eu continui să-ţi spun că o revoluţie se apropie. Ştii ce este drept, ştii ce este frumos şi ştii ceea ce este cu adevărat rău şi urât. Fă-te puternic, apără moştenirea ta, apără-ţi poporul şi schimbă lumea!

http://saccsiv.wordpress.com/2010/11/22/video-si-transcriptul-sigmund-freud-evreii-si-revolutia-sexuala-pornografia/

Nevirginitatea-premisa viciilor sexuale

"Desfrînarea are nevoie de mijloace".

Absentza virginitatii in viata relationala deturneaza traiectoria destinelor umane contaminate de modalitatile infame de sporire a perversului desfrau in lume.  Nevirginitatea  intretine  apriori raul ofensiv sub ale carui efecte sporesc savarsirea viciilor destrabalarii. Odata viciul acceptat le instituie practic pe toate celelalte cu care devine congruient. 

Andrei Plesu expica si  radiografiaza prospectiv problematica viciilor si efectele lor in lant. "Viciile nu atacă solitar, ci în haită. Sfinţii Părinţi, care sînt doctori în materie, atrag mereu atenţia asupra reacţiei în lanţ pe care o provoacă întotdeauna primul mare derapaj malefic. Orice consimţire vinovată le instituie treptat pe toate celelalte. Ioan Casian, născut, pare-se, în Dobrogea, stră-român care va să zică, crede că „fitilul“ optim al incendiului generalizat e lăcomia pîntecelui. Fie că se manifestă ca nerăbdare a înfulecării, ca plăcere de a te îmbuiba sau ca pasiune a sofisticării gastronomice, lăcomia alimentară, inocentă la prima vedere (chiar dacă subtil suicidară), declanşează inevitabil apetituri colaterale. După o masă bună îţi vin idei. De la fleica din farfurie, privirile (şi mîinile) alunecă spre coapsa vecinei. Fandacsia-i gata şi se numeşte desfrînare. Desfrînarea are însă nevoie de mijloace. Şi cum gonflaţiunea post-prandială nu sporeşte nici farmecul personal, nici vigoarea inflamaţiei erotice, te vezi în situaţia de a-ţi procura servicii plătite. Ai nevoie de bani. Plăcerea devergondajului se asociază, deci, cu plăcerea de a cheltui, şi cu iubirea de arginţi. E cea de a treia treaptă a păcatului. Urmează a patra: mînia. Ca să faci rost de bani, e musai să fii competitiv. Te agiţi, cîştigi şi pierzi, devii irascibil. Te enervează obstacolele, te enervează bogăţia altora, te enervează tot: faci scandal, mocneşti resentimentar, porţi ranchiună. Din cînd în cînd, resursele tale de umanitate îşi iau distanţă faţă de asemenea devieri temperamentale. Îţi dai seama că ceva nu e în regulă şi te apucă tristeţea. E păcatul numărul cinci. Tristeţea e starea care survine neîntîrziat după un acces de furie, după o pagubă, după o dorinţă contrariată. Dar există şi tristeţi fără motiv, angoase difuze, crize de lehamite. Intră, astfel, în scenă un viciu insidios, greu de definit, o adevărată boală a sufletului, care se numeşte „acedie“: un amestec de somnolenţă, de adumbrire şi instabilitate lăuntrică, o „oboseală a inimii“ aproape fără leac. Cel lovit de acedie e în pragul morţii interioare, pradă uşoară a oricărei disoluţii. De aceea, această a şasea treaptă a păcatului poate lua locul celei dintîi, ca o nouă rădăcină a răului. Lehamitea, pierderea criteriilor şi a simţului pentru virtute pot pregăti terenul pentru o reluare a „cercului vicios“: lăcomie a pîntecelui, desfrînare, avariţie, mînie, tristeţe. Dacă totuşi, prin strădanie proprie şi ajutor ceresc, reuşeşti să scapi de caruselul acestor şase patimi, e foarte probabil să fii confiscat de următoarele două: slava deşartă (îngîmfarea subsecventă unei reuşite materiale sau spirituale) şi mîndria (trufia, orgoliul), adică sentimentul unei infinite îndreptăţiri de sine, iubirea de sine neruşinată, dispreţul faţă de tot ce nu e „eu“. Orgoliul ca treaptă supremă a răului individual poate fi, la rîndul lui, obîrşie a unei noi circularităţi. Te simţi îndreptăţit, prin autofascinaţie, să-ţi oferi chiolhanuri fabuloase, femei, bani şi victime. Iarăşi şi iarăşi, vîrtejul absorbant al viciilor se reconstituie viguros, pornind de pe oricare din treptele lor. Dinaintea acestei epidemii, o singură consolare: aşa cum un viciu adoptat le instituie pe toate celelalte, un viciu suprimat le aruncă în aer pe toate celelalte sau, în orice caz, le şubrezeşte simţitor. Un rău minimal poate deveni, prin rostogolire, un dezastru. Dar un bine neînsemnat poate deveni, prin inducţie, o apoteoză". 

Vine Mos Craciun

Hi kids

 Santa Claus is coming! Santa Claus comes for.... :)))! 


Sunteti pregatiti?



La colindat



 

Cultura poliamoroasa

Sistemul evreo-american actual  care a transformat Romania intr-un stat al genocidului distruge familia prin cultura desfraului. De aceea trebuie sa distrugem sistemul si sa nu mai acceptam subordonarea unei minoritati care stapaneste toate resursele planetei. La baza acestor probleme se afla comportamentul sexual al indivizilor  si mai cu seama al femeilor care in numele emanciparii au distrus rosturile coezive si sociale ale familiei.

In mod explicit şi radical distrugerea efectivă şi simbolică a nucleului fundamental în jurul căruia apare şi se dezvoltă viaţa omului pe acest pământ familia e o realitate incontestabila.



De doua decenii suntem martorii unei ample trivializări a familiei tradiţionale şi a tainei prin care ea e instituită de Dumnezeu. Acest lucru s-a realizat printr-o întreagă „cultură a emanciparii femeii”  si a „eliberării” feminine de sub autoritatea Bisericii, apoi de sub cea părintească, pentru a sfârşi în „eliberarea” sexuală totala. Efectele au fost devastatoare: procesul a dat naştere unei treptate dezmembrări a familiei printr-o adevărată cultură a divorţului şi mai ales printr-un cult al sinelui. Acum culegem, de fapt, roadele feminismului si a individualismului egoist care a devenit modelul fundamental după care s-au structurat societatile acut feministocrate din Occident, gen SUA, Canada, Suedia, etc. Taina cununiei a devenit un mărgăritar aruncat porcilor, care joacă astăzi pe ruinele familiei, glorificând dreptul femeii de a dispune de sine însaşi după cum doreşte şi de a-şi împlini toate dorinţele imaginabile şi inimaginabile.

Cultura familiei monogame şi cultura poliamoroasă diferă profund în ceea ce priveşte presupoziţiile fundamentale asupra modului în care funcţionează societatea. Iată câteva dintre aceste diferenţe:

·         Cultura monogamă este intemeiata pe virginitate si este pătrunsă peste tot de dimensiunea sacrului în viaţa personală, familială, comunitară şi naţională. Închinarea şi credinţa în Dumnezeu sunt definitorii şi asumate. Cultura poliamoroasă elimina sacrul si impune neconditionat de sex sau varsta placerea sexuala si suprima morala din toate mediile publice, ba chiar pretinde excluderea spiritualitatii crestine. 

·         În viziunea culturii familiei monogame, libertatea înseamnă libertate de a fi bun. Cultura poliamoroasă vede libertatea ca o eliberare de orice constrângeri legale, morale, etice etc. asupra comportamentului sexual.

·         În cadrul culturii familiei monogame, discernământul şi înţelepciunea, prin care se dobândeşte cunoaşterea binelui ce trebuie căutat, sunt de maximă importanţă. In cadrul culturii poliamoroase, principalul este voinţa de a face fiecare ceea ce doreşte. Debandada.

Cultura familiei monogame tinde să creadă în realitatea obiectivă, anume că adevărul există şi poate fi cunoscut în vreme ce cultura poliamoroasă îmbrăţişează o înţelegere relativistă şi ideologică a realităţii, anume că adevărul este consecinţa unui arbitrariu al voinţei.

Cultura familiei monogame tinde să îmbrăţişeze norme morale universale, în vreme ce cultura poliamoroasă tinde să favorizeze relativismul moral. Cultura familiei monogame, construită pe virginitatea femeii pana la casatorie, înfrânarea dorinţei, nu are nevoie de o birocraţie comportamentală (care să impună comportamente, n.tr.). Dimpotrivă, cultura poliamoroasă este concepută ca o reţea de siguranţă nu numai pentru cei mai puţin norocoşi, dar şi pentru cei neînfrânaţi, şi tinde să se bazeze tot mai mult pe programe de asistenţă socială pentru a-şi salva susţinătorii de efectele formelor de sexualitate pe care le promovează.  Cultura familiei monogame, fiind orientată spre naşterea de copii, se îndreaptă spre viitor şi este plină de nădejde: copilul este protejat, iar viaţa familiei şi activitatea socială se concentrează în principal asupra noii generaţii, viitorul ţării. Pentru cultura poliamoroasă, sexualizarea copiilor este la fel de fireasca si indreptatita ca cea a adultilor. Bunăstarea materiala este principala ţintă si principalul scop care faciliteaza sexual total, acuplarea fara nici un fel de limite.

În cadrul culturii familiei monogame, viaţa oricărui om este sacră şi protejată, inclusiv cea a copiilor nenăscuţi, a handicapaţilor şi a bătrânilor. În cadrul culturii poliamoroase, aproximativ o treime din copiii nenăscuţi sunt avortaţi, iar handicapaţii şi bătrânii nu sunt bineveniţi şi devin tot mai vulnerabili înaintea unei eutanasii timpurii.

În ceea ce priveşte populaţia, cultura familiei monogame este fertilă şi în expansiune, pe când cultura poliamoroasă este sterilă şi se contractă asupra ei înseşi.

 Cultura familiei monogame presupune costuri sociale mici pentru a fi menţinută, în vreme ce cultura poliamoroasă este extrem de costisitoare.

Cultura poliamoroasă a reuşit să-şi găsească o cale proprie de a se impune şi de a se dezvolta prin controlul a trei domenii critice ale politicilor publice, cu ajutorul cărora cultura poliamoroasă reuşeşte câştigarea de „convertiţi” din cadrul culturii monogame. Aceste trei domenii sunt: educaţia copiilor, educaţia sexuală şi controlul programelor de sănătate pentru adolescenţi (ce cuprind industria contraceptivă, clinicile de avort, taierea imprejur- a penisului -circumcizia-mutilarea genitala la baieti).



 

Controlul acestor trei domenii permite culturii poliamoroase să pătrundă în cultura familiei tradiţionale monogame şi să o dezmembreze din interior. Un ajutor semnificativ vine în această direcţie din partea industriei de divertisment care, mai ales astăzi, este un foarte puternic aliat al culturii poliamoroase, vădit îndreptat împotriva culturii familiei monogame.

Prin controlul educaţiei copiilor, a educaţiei sexuale şi a programelor de sănătate pentru adolescenţi, cultura poliamoroasă reduce influenţa şi distruge autoritatea părinţilor, împiedicând în acest fel eforturile acestora de a-şi forma copiii ca membri ai culturii lor. S-ar putea spune, de ce nu, că agenţii culturii poliamoroase îi „răpesc” pe copii de lângă părinţii lor şi din cadrul culturii monogame, tot aşa cum turcii din perioada Imperiului Otoman îi luau cu sila pe băieţii popoarelor creştine pentru a-i transforma în războinici de elită ai Imperiului cunoscuti ca ienicerii.

Cu fiecare adolescent atras într-o activitate sexuală printr-unul dintre programele educaţionale anti-monogame, agenţii culturii poliamoroase au răpit încă un viitor „ienicer”, reuşind concomitent să câştige alte trei victorii:

1. au iniţiat adolescentul în cultura poliamoroasă fără ca acesta să-şi dea seama de miza acţiunilor sale ceea ce insemana practicarea inevitabila de catre initiatori a pedofiliei sau incestului sau actelor homosexuale care odata ce le descopera ii tenteaza tot mai mult pe minori.

2. o dată cu naşterile în afara căminului familial şi a avorturilor care, cel mai probabil, vor urma, au reuşit să distrugă o familie înainte ca aceasta să se formeze, întărind statutul de desfrânat al adolescentului sau tânărului adult

3. au reuşit să-l abată pe tânăr de la părtăşia cu Dumnezeu, de vreme ce se observă că tinerii care au fost odată credincioşi, dar încep să aibă o activitate sexuală în afara căsniciei, tind să iasă din comuniunea cu Dumnezeu. Acest fenomen al sexualitatii desfranate e carcateristic mai ales fetelor minore care incep sa faca sex inca inainte de primul cicclu menstrual.

Elixirul Vietii

Elixirul  vietii se afla in TESTICULE si Suprarenale. 



Oamenii de ştiinţă au descoperit în urma unui studiu că hormonul DHEAS poate fi adevăratul elixir al vieţii. Cu cât este prezent mai mult în organism cu atât viaţa poate fi mai lungă.

Potrivit unui studiu efectuat pe mii de persoane peste 50 de ani, hormonul cunoscut ca DHEAS te face să trăieşti mai mult şi este cu atât mai abudent, cu cât eşti mai sănătos, scrie sexgen.ro.

Astfel, oamenii de ştiinţă încearcă pe viitor să inventeze tablete, plasturi sau preparate injectabile care ar putea stimula nivelul hormonului, astfel încât viaţa să fie mai lungă.



Nivelurile mai ridicate de DHES au fost descoperite la persoanele care fac exerciţii fizice. De asemenea, persoanele cu mai mult DHES sunt acelea cu o viaţă activă plină de distracţii, interese, prieteni şi familie, tot ceea ce tinde să ofere bunăstare şi satisfacţie unei persoane. Hormonul este secretat de  Testicule si de glandele suprarenale, care se găsesc în partea de sus a rinichilor. Producţia este cea mai mare în copilărie şi adolescenţă, apoi scade treptat de-a lungul vieţii de adult. Până la 80 de ani ar putea rămâne la doar 10% din nivelul maxim.DHEAS este asociat cu o memorie mai bună şi capacitatea de a face faţă sarcinilor psihice, în special la bărbaţi.

Nu intamplator traficul de testicule infloreste de la zi la.



Si pretul e unu pe masura. Un testicul are pretul de 10000 de euro. In SUA , Canada, Israel si Marea Britanie   barbatii infertili prefera sa recurga frecvent la transplantul de testicule. Daca  Sperma/copil a ajuns la preturi record. Cantitatile pentru  facerea unui copil ajungand la 180,00000 usd.

Sondaj WRT-1

                                          [polldaddy poll=7668053]

Ce cred bărbații despre căsătorie

Casatoriile sanatoase si durabile sunt casatoriile in care Aleg Barbatii! Casatoriile in care aleg femeile sunt la popoarele slabe sortite disolutiei.

Cu toată degringolada uluitoare produsă de emanciparea sexuală a femeii, încrederea bărbaţilor  în căsătorie paradoxal se află pe un trend ascendent, fapt ce atestă normalitatea aspiraţională masculină în privinţa vieţii de familie.Aproximativ 86% dintre bărbații chestionați în cadrul unui sondaj online realizat de LifeMen Today au spus că ei cred în instituția căsătoriei.



Rezultatele mai arată că peste 67% dintre bărbații chestionați consideră că  virginitatea  este prima condiţie de bază pentru o căsătorie fericită urmată  de loialitate cca. 36%, ca importantă trăsătură de caracter a partenerei de viață. Celelalte trăsături considerate importante de către respondenți sunt afecțiunea, simțul umorului și inteligența.

Căsătoria este o instituție necesară, apreciază 86% dintre bărbații chestionați. Aceștia au arătat că ei cred în această instituție și că doresc să se căsătorească. 10% au spus că ei cred în instituția căsătoriei, dar că ea nu li se potrivește, în vreme ce  doar4% au spus că nu cred că este o instituție necesară.



58% dintre ei au spus că este „foarte important” ca viitoarea lor soție să semneze un contract prenupțial, în care pe lîngă aspectele patrimoniale să fie înclusă şi problema custodiei copiilor  la tată în cazul unui divorţ.61% dintre bărbați au spus că nu și-ar înșela partenera de viață deoarece dacă ea a venit virgină în căsnicie nu sunt interesaţi de o altă femeie. 33% au arătat că este puțin probabil să își înșele prietena sau soția, chiar dacă ar fi tentați, deoarece o respectă și o iubesc prea mult. 6% au recunoscut că probabil ar înșela-o dacă oricum nu a fost virgină când au cunoscut-o şi deci nu mai contează, deorece în relaţiile cu neveste care n-au fost virgine, a pune problema fidelităţii este un nonsens.



La sondajul realizat de LifeMen Today au participat 50.000 de bărbați care au fost chestionați pe diferite teme, de la virginitate,  dragoste și căsătorie până la tehnologie, politică sau stil de viață.

Parous introitus

Parous introitus se referă la resturile de himen care rămân pe marginile deschiderii vaginale. În unele culturi după dezvirginare resturile de himen de pe pereţii vaginali sunt desprinse cu o foarfecă şi puse la pastrare în cutiuţe  speciale de suveniruri. În Madagascar această tradiţie privind acest  strat subțire de ţesut himenal datează de peste 800 de ani. Resturile de himen sunt un accesoriu pe lângă lada de zestre.



Particularităţile tipurilor de himen. Cele mai frecvente tipuri de himen sunt

Annular: Himenul formează un inel în jurul deschiderii vaginale.

Septal: Himenul formează unul sau mai multe fâșii de țesut deasupra deschiderii vaginale

Cribriform: Himenul acoperă intreaga deschidere vaginală, dar prezintă mai multe deschideri mici.

În Topul Prostituţiei

Asaltul curvelor în Europa şi în lume

Patria noastră este de mai bine de 20 de ani cel mai mare exportator de curve. Nu e de mirare că familia românească se stinge în spasmele orgasmice ale străinilor care fut la greu românce. Curios că pe fondul acestei tragedii demografice naţionale fără precedent se găsesc prostănaci grămadă care mai cer şi legalizarea prostituţiei. Câtă inconştienţă poate avea dobitocimea care militează frenetic pe siteuri şi pe bloguri pentru a le face placul curvelor susţinând legalizarea crimei demografice comise prin prostitutie.

Imbecilii adepti ai legalizării prostitutiei freaca aceleasi pseudoargumente cu igiena curvelor şi cu încasarea impozitelor de către stat de pe urma prestaţiilor cu pizda fara macar sa-şi pună un moment problema că până şi existenţa lor e afectată de acest flagel infect. Nici macar nu realizează că dacă mamele lor erau prostituate sansa lor de a fi pe lume devenea incertă. Nu-i duce capul nici măcar la femeile din viaţa lor care dacă ar fi prostituate sigur le-ar periclita traiul. Cum sa susţii legalizarea celei mai mizerabile ocupaţii faţă de femeile care te inconjoară, de sora ta, fiica tasau poate nepoatele tale. Cat de putin creier poti avea atunci cand nu te gandesti că unele din femeile casei tale ar putea deveni într-o zi scavele sexuale legale ale cretinilor handicapaţi incapabili care platesc bani pentru sex.Stupefiant!



Si mai trist e ca româncele au impânzit bordelurile din Europa şi pentru banii oligofrenilor occidentali îşi vând pizdele noapte de noapte când locul lor trebuia sa fie în familii româneşti pe care nu au apucat să le închege sau le-au distrus cu bună ştiinţă lăsand pe drumuri copii şi soţi distruşi. De altfel unul din motivele asa ziselor revoluţii democratice din anii 90 a fost tocmai foamea de curve din Răsarit a Occidentului. Un război care a lăsat victime de front milioane de bărbaţi rămaşi fără femei.

Pentru cele care se prostituează nu există nici o scuză. Povestea cu şomajul şi lipsa locurilor de muncă este o altă mare minciună. Orice om normal chiar daca nu se găsesc locuri de muncă poate  să-şi câştige pâinea cea de toate zilele. Pământurile româneşti zac în paragină nelucrate şi aşteptând forţa de muncă a fetelor aşa cum cândva bunicile şi străbunicile lor munceau cinstit pământul cu demnitate neacceptând să-şi părăsească familiile şi să-şi vândă pizdele cum o fac descendentele lor nedemne de azi. Tara asta are nevoie de un număr uriaş de braţe de muncă şi dacă o duce prost e şi din cauza faptului că în deplină libertate femeile au ales prostituţia în locul muncii. Nici Germania şi nici alte state avansate  nu s-au dezvoltat cu femei care se prostituează. Sigur nu ar mai fi ajuns în veci la nivelul de trai pe care încă îl au. Româncele au găsit să-şi manifeste libertatea de iniţiativă doar prin prostituţie. Şi catastrofa abia a început. Dezastrul economic şi demografic produs de prostituţia generalizată va duce la dispariţia   neamului. Dar curva e o fiară egoistă criminală la care nu-i pasă decât de soarta ei efemeră. Curva e propria ei şefă şi face ce-o taie capul chiar dacă în urma ei lasă dezastre.

Româncele fruntaşele în Topul prostituţiei

Cele mai multe prostituate sunt in tarile bogate si cu număr mare de turiști. Dar majoritatea nu sunt localnice, ci imigrante: vin din tarile sărace.

• Cel mai mare importator de prostituate este Germania cu circa 400.000 de prostituate (după estimarea din 2007 a sindicatului prostituatelor, HYDRA – azi s-ar putea sa fie triplu). 


• Cel mai mare exportator de prostituate din Europa este…România! (vezi euobserver:Romanian sex workers most prevalent in EU):

1. România – 15% din total


2. Rusia – 9%


3. Bulgaria – 8%


4. Ucraina – 7%


5. Polonia, Ungaria, Moldova, Belarus – 4%


6. Letonia, Lituania, Estonia, Slovacia

http://www.romanialibera.ro/cultura/media/romania-ramane-principala-sursa-de-sclavi-si-prostituate-a-europei-radio-din-germania-301354.html

Gândeşte-te şi ia atitudine împotriva prostituţiei dacă nu vrei ca viaţa şi viitorul tău şi a celor dragi să dispară! Prostituţia e cel mai mare cancer social!

Elenele nefaste din fruntea ţarii

Scorpiile din fruntea statului

Oriunde ar fi, femeile la conducere sunt o pacoste. Dracii care conduc lumea ştiu asta şi tocmai de asta le imping mereu în faţă pentru a distruge popoare şi naţii.



Lupeasca- Elena Grunberg

 Curvele şi Jaful au pus mereu capac !!!

Statul român a avut parte şi continuă să se confrunte cu acest dezastru produs de femeile aflate la cele mai înalte nivele de conducere. Elena Grunberg, cunoscută ca Elena Lupescu, amanta depravatului Carol al II-lea este una din figurile malefice de care Romania a avut parte şi care a reuşit să de-a peste cap nu numai administraţia ci şi finanţele statului. Despre sinistra Elena Ceausescu ştie toată lumea. Dăcă individa de o răutate feroce nu îşi băga nasul în treburile ţării, sigur soarta românilor ar fi fost alta şi scapa şi familia Ceauşescu de eşafod. Prostia din capul Ceauşeascăi  a fost cea care i-a băgat în mormânt.



Acum  se pune la cale cu mare grabă pregatirea unei alte infecte, culmea ghinionului, tot Elena, dar de data aceasta Udrea. Evreicele şi ţigăncele par a fi cele mai flamânde de mărire şi de dorinţa de a ajunge în fruntea statului.  Ferească Dumnezeu!!!



Elena Udrea



ANTOLOGIA RĂUTĂŢII FEMININE. Elena Lupescu şi Ana Pauker

http://www.certitudinea.ro/articole/antologia-rusinii/view/antologia-ruSinii-elena-lupescu-si-ana-pauker

Fiu al regelui Ferdinand al României, prinţul Carol al II-lea renunţase la tronul României în favoarea relaţiei amoroase cu evreica Elena Lupescu (născută Grunberg).

Între cei doi, totul a început la o cursă de autoturisme şi primul pas l-a făcut Elena Grunberg, care a reuşit destul de uşor să îl seducă pe prinţul moştenitor al tronului României. Înainte de a lua startul în cursa de autoturisme la care participa, o frumoasă doamnă a aruncat în maşina prinţului un buchet de flori şi i-a urat succes, zâmbindu-i şi privindu-l provocator, ceea ce l-a determinat pe Carol să ajungă imediat în patul ei, chiar după cursa auto. Se chema atunci Elena Tâmpeanu, după numele soţului, maiorul Tâmpeanu, dar era fiica evreului “industriaş” Nuham Grunberg. Pentru a nu scăpa ocazia apărută, de a-l manipula pe viitorul şef al statului român, pe care îl subjugase şi pe care îl domina, evreica l-a părăsit pe maiorul Tâmpeanu, revenind la numele său românesc după rată, Lupescu.

Socotelile evreilor nu au ieşit de la început. Regele Ferdinand al României a condamnat relaţia adulteră a celor doi amanţi, iar prinţul Carol, care era deja căsătorit, a preferat să renunţe la succesiunea la tron şi la căsnicie, decât la farmecele evreieşti, plecând cu Lupeasca în străinătate, de unde însă nu a încetat, mai ales după moartea regelui, să uneltească şi să tragă sfori pentru a relua tronul. Pentru evrei, Carol al II-lea trecuse examenul de foc. Renunţase la tron pentru una de-a lor. Ce garanţie mai mare puteau avea că, odată venit pe tron, le va susţine interesele? Şi nu s-au înşelat. I-au acordat tot sprijinul pentru preluarea tronului, folosindu-se de lojile masonice din România.

Deja în cadrul lojilor masonice din Bucureşti erau atraşi şi activaţi în această misiune amiralul aghiotant regal Păiş, comandantul Fundăţeanu, generalul Georgescu, comandorul Bucholzer, colonelul V. Bădulescu, colonelul Matropol, ofiţeri din aviaţie şi marină.

 

http://scrieliber.ro/2012/10/12/elena-lupescu-femeia-care-a-supt-si-romania/

Spre deosebire de amanta sa, prinţul Carol nu a divorţat decât foarte târziu, neglijându-şi însă în totalitate soţia, mama fiului său, prinţul Mihai. La câţiva ani de la plecarea din ţară, Carol începuse să uneltească, sprijinit de evrei, pentru recuperarea tronului României. Primul-ministru Ion I.C. Brătianu se opunea însă la întoarcerea pe tronul ţării a unui aventurier, având chiar curajul să declare că dacă lucrurile nu se opresc, el va declara România republică, abrogând monarhia. Aşa se face că întoarcerea lui Carol şi a Elenei Lupescu-Grunberg la conducerii ţării s-a făcut după căderea de la guvernare a Partidului Liberal şi după moartea lui I.C. Brătianu.
Chiar regina-mamă, Regina Maria era, la un moment dat, o piedică în calea întoarcerii lui Carol al II-lea deoarece, după moartea regelui Ferdinand, împreună cu prinţul Barbu Ştirbei, trebuia să preia şi să asigure regenţa ţării, urmaşul legitim la tron, prinţul Mihai, fiind minor.

De aceea, interesele evreilor cereau ca regina să fie denigrată în faţa publicului şi cineva trebuia să se ocupe de acest lucru. Iată ce consemna în jurnalul său intim, în acest sens, Simona Lahovary, care făcea parte din suita reginei: “Campania de denigrare împotriva reginei este alimentata în primul rând de Grigore Filipescu…, apoi de ziariştii şantajişti… Confuzia domneşte şi în capetele oamenilor, in primul rând pentru că fiecare gândeşte, chiar dacă nu conştient: «De ce n-aş fi eu dictator sau regent?» Puterea supremă, în trecut regală şi de neatins, este acum obiectul tuturor poftelor, datorită poznelor principelui Carol… Cei care spun că virtual suntem o republică, continuă să-şi spună că am putea fi cu adevărat, ceea ce ar fi mai simplu şi mai puţin costisitor. Confuzia a pătruns şi în mintea lui Aristide Blank. O ridică în slăvi pe regină, dar finanţează mişcarea «Vlad Tepeş», condusă de Grigore Filipescu… s-ar putea ca fondurile de la Tepeş să alunece uneori la [ziarul] Epoca” (din Magazin Istoric, mai 1974).

Rezultă din jurnalul curtezanei Lahovary că cel mai mare bancher al ţării, evreul Aristide Blank (posesorul băncii Marmorosch-Blank) îi făcea în mod ocult servicii lui Carol al Il-lea, finanţând fundaţia liberalului Grigore Filipescu, care, la rândul său, conducea campania de denigrare a reginei-mamă, inclusiv prin presă – deşi, cu făţărnicia binecunoscută, pe faţă, Aristide Blank o “ridica în slăvi pe regină”.

Grigore Filipescu făcea parte dintr-un lung şir de ascendenţi masoni, cel mai renumit fiind Gheorghe Filipescu (aghiotant al domnitorului Cuza şi mareşal al Curţii regelui Carol I) cu gr. 94 în Ordinul de Memphis, supraveghetor al lojii Steaua României şi venerabil al lojii Înţelepţii din Heliopolis (loji de obedienţă evreiască). De aceea, nu trebuie să ne mire că evreul Aristide Blank finanţa organizaţia lui Filipescu, «Vlad Tepeş», care avea să se transforme mai târziu în Partidul Conservator, când regele Carol al II-lea avea să aibă nevoie de o diversiune pentru a diminua la alegeri puterea mişcării legionare.

În câţiva ani de la preluarea tronului României s-a văzut că tandrul duet Carol-Elena Grunberg a venit la conducerea ţării să o spolieze în favoarea lor şi a acoliţilor lor, în general evrei. În acest sens este elocventă scrisoarea pe care soţia generalului erou Eremia Grigorescu i-a adresat-o direct evreicei:
“Am luat hotărârea să-ţi scriu aceste rânduri copleşită de o imensă durere. Îţi scriu ca româncă care îşi iubeşte profund ţara… Toţi ţipă că orice se face în politica ţării, în economia ei, în schimbările de guvern, în cumpărarea de materiale pentru ţară, contracte pentru întreprinderi sau concesiuni etc., etc., toate trec numai prin oficina ta, care a ajuns să dirijeze întreaga viaţă a ţării, şi implicit te face să devii cauza tuturor mizeriilor, a sărăciei financiare…
…Se spune că regele, în prima linie doreşte ca să-i aduni bani…, că regele a venit în ţară decât să-şi refacă situaţia materială…, că el ar fi venit în zile ca cele de azi sa sacrifice ţara pentru o femeie… Tu, şi prin tine întreaga ta familie, pe care poporul nu vă poate admite ca factori influenţi în conducerea destinelor lui, atârnaţi ca plumbul de capul şi de braţele regelui”.

Aproape întreaga societate românească o ura pe Elena Lupescu-Grunberg, pentru rolul nefast ce îl juca pe lângă rege. Într-un raport al Siguranţei trimis acesteia (de unde se vede că evreica îşi aservise şi o parte a serviciilor secrete, ceea ce demonstrează adevărata ei poziţie în stat) se arată că marele filozof Nae Ionescu ar pune “la cale editarea în ţară a unei broşuri care să trateze felul dumneavoastră de viaţă, atât anterior cunoaşterii prinţului Carol, cât şi după aceea…” Încet, încet, oamenii de încredere ai regelui au devenit fie evreii, fie persoane agreate de aceştia. De exemplu, postul de secretar particular al regelui a fost preluat de Eugen Buhman.
Înainte de preluarea conducerii ţării de către Carol, România a fost la un moment dat pe punctul de fi guvernată prin regenţă de către prinţul Nicolae.

În urma unui consiliu de coroană, însă, în 1937, Carol reuşeşte chiar expulzarea prinţului Nicolae din familia regală şi din ţară. Este adevărat, totuşi, că prinţul Nicolae făcea parte şi din mişcarea legionară, care se opunea activităţii evreieşti din România, împrejurările îndepărtării sale din familie au fost ţinute în secret de către casa regală, însă revista Time relata astfel faptele: “Ruptura finală dintre Carol şi Nicolae s-a întâmplat la o petrecere în familie, la Palatul Cotroceni, când Carol a propus un toast în cinstea roşcovanei intruse, madame Lupescu [Grunberg]. Prinţul de 15 ani, Mihai, a scăpat jos paharul de şampanie. Carol i-a tras un picior. Nicolae a intervenit. O armă, se pare că a lui Nicolae, a detunat. Regina Maria, care a primit glonţul în piept, a început să scuipe sânge”.

După un an de zile, regina mamă Măria a încetat din viaţă, fără a se da publicităţii cauza morţii. Tot revista Time relata peste două luni de la primul eveniment: “În România, a cărei familie regală n-a fost niciodată considerată bogată ca să ţină un iaht de 1.350.000 dolari, cu atât mai mult să cumpere unul, cumpărarea acestuia [a iahtului lui Eduard al VIII-lea] a dus la concluzia zdrobitoare că Elena Lupescu [Grunberg] este cea mai şireată făcătoare de bani din România. Se spune că ea şi-a format capitalul de la oamenii care voiau să obţină ceva de la Carol al II-lea, că a început să-şi depună la băncile din Bucureşti averea mobilă şi, în sfârşit, să aibă participare la industria-cheie a României, în special cea controlată de guvern… Săptămâna trecută, abila fiică a negustorului de vechituri [Nuham Grunberg] părea să-şi realizeze o ambiţie măreaţă: o a doua croazieră [cu iahtul] «Nahlin», care s-o facă cunoscută în întreaga lume”.

Favorurile economice şi protecţia regală acordate de cuplul Carol al II-lea Elena Grunberg veneau direct proporţional cu sumele de bani încasate de la oamenii de afaceri veroşi, recomandaţi de către roşcovana Elena, în general evrei. Unul dintre aceştia a fost chiar magnatul evreu Max Auschnitt, căruia i s-a deschis uşa palatului regal împreună cu Nicolae Malaxa.



Max Auschnitt era fiul evreului Osias Auschnitt, care deţinea în secolul al 19-lea, la Galaţi, o firmă comercială de importat tablă. Max a mutat afacerea la Bucureşti unde, corupând în dreapta şi în stânga, a reuşit să-şi impună firma, Magazinele unite de fierărie, ca deţinând monopolul importului de tablă pe întreaga ţară. Cumpărând acţiuni, ajunge în consiliul de administraţie al Societăţii Reşiţa, alături de Malaxa, unde a reuşit să oprească fabricarea tablei subţiri, foarte solicitată pe piaţa internă, impunându-şi astfel propriul monopol şi asupra acestei producţii, în timp ce Malaxa a reuşit, la rândul său, să blocheze producţia de locomotive la Reşiţa, spre a o dezvolta la uzinele sale din Bucureşti.

“Atelierele de reparat locomotive ale lui Malaxa şi Magazinele unite de fierărie ale lui Auschnitt – se scria în presa vremii – îşi dau consultaţii mutuale tehnico-financiare, agrementate de cele ale juriştilor, spre a se putea strecura cu abilitate prin coclaurile Codului Penal”. Totuşi, pentru a-şi putea păstra monopolul afacerilor şi a-şi asigura protecţia faţă de caracterul ilicit al afacerilor lor, evreii erau nevoiţi să facă şi sacrificii băneşti. Astfel, în iunie 1931, cu ocazia împlinirii unui an de la instalarea pe tronul României a lui Carol al II-lea, Malaxa şi Auschnitt, prin mijlocirea Elenei Lupescu-Grunberg şi a secretarului particular al regelui, participă la ceremonia de la palat, unde ţin un discurs şi înmânează lui Carol o servietă în care se afla un C.E.C. de o sută de milioane de lei, “pentru tot ce aţi făcut pentru industria grea”, mulţumeau escrocii. “Mă aşteptam să urmeze scena cea mare cu darea noastră afară din Palat (relata ulterior Malaxa).

Dar nu s-a întâmplat nimic. Carol al II-lea ne-a strâns mâna pe rând şi apoi ne-a decorat”. Din acel moment s-a ştiut că regele “primeşte” (conform asigurărilor date de “Duduia” Grunberg), iar pe viitor au fost evitate întrunirile publice pentru plasarea “darului”. Cooperarea s-a dovedit a fi foarte rodnică. Malaxa şi Auschnitt i-au asigurat regelui 30-35% din totalul acţiunilor la Uzinele Malaxa, ceea ce a condus la realizarea unor profituri exorbitante, şi pentru Carol al II-lea, şi pentru ei. La rândul ei Elena Lupescu-Grunberg a primit acţiuni şi atenţii în valoare de mai multe milioane de lei, precum şi vila ce aparţinuse prinţului Barbu Ştirbei, ferma de la Săftica, tablouri de Grigorescu şi Luchian. Malaxa şi Auschnitt se simţeau, iarăşi, obligaţi să piardă milioane la partidele de pocher jucate cu Elena Grunberg şi Carol al II-lea, pentru că apoi îşi scoteau însutit paguba din afacerile făcute pe seama bugetului statului.

Din întreprinderile aflate în străinătate, care spoliau bugetul statului român sub bagheta evreului Auschnitt, cu complicitatea şi cointeresarea tandemului Carol-Grunberg, amintim: Wickers-Amstrong din Londra, Mandelsohn din Haga, Streg din Viena, C.E.P.I. din Monaco sau Kahn din Alexandria-Egipt.

Modul de transferare a banilor proveniţi de la cetăţenii români pentru bugetul statului, transfer către buzunarele reţelei de afacerişti protejaţi de Elena Lupescu-Grunberg era destul de primitiv. Iată câteva exemple! Tuburile de oţel contractate de stat cu Uzinele Malaxa au costat cu 40% mai scump decât cele ce puteau fi procurate din altă parte, În anul 1931, cu finanţarea băncilor evreieşti americane (împrumuturi ce au trebuit restituite de către statul român cu tot cu marile dobânzi), au fost construiţi de către o firmă suedeză 130 km de şosele.



Deşi au costat mai mult decât dublu decât dacă ar fi fost construite cu antreprenori români, ele au fost executate atât de necorespunzător, încât iniţial li s-a refuzat recepţia. Concesionarea telefoanelor în aceeaşi perioadă către o firmă evreiască americană a condus la pierderea anuală de către statul român a câte o sută de milioane de lei.

Însă desăvârşita spoliere a statului român a fost falimentul aranjat al marii băncii evreieşti Marmorosch-Blank (a se vedea capitolul “Băncile Româneşti”), al cărei deficit descoperit în 1931-1932 era de 1.600.000.000 lei. Banca, cea mai mare bancă comercială din România, era tentaculul economic al B’nai B’rith, iar evreul Aristide Blank, patronul băncii, se învârtea ca peştele prin apă la Palatul Regal, sponsorizând în dreapta şi în stânga. Ingineria pusă la cale mai făcea ca falimentul băncii să atragă şi falimentul mai multor întreprinderi în care Carol al II-lea şi Elena Lupescu-Grunberg fuseseră special cointeresaţi prin cedare de acţiuni. Pentru salvarea băncii a intervenit la Carol chiar tatăl roşcatei sale amante, Nicolae Lupescu (Naham Grunberg). Oricum, Carol al II-lea îi era însă obligat direct chiar lui Aristide Blank.

De aceea, regele a obligat Banca Naţională a României să acopere deficitul (trebuie arătat că Mitiţă Constantinescu, guvernatorul Băncii Naţionale a României era în acelaşi timp şi ministru de finanţe, deci o marionetă perfectă în mâna lui Carol al II-lea), Primăria Bucureştiului să cumpere pentru o jumătate de miliard de lei un teren de la Otopeni al lui Aristide Blank, iar guvernul să concesioneze Regia Monopolului de Stat băncii evreieşti. “Cum molohul iudeu n-a fost sătul, regele dispune finalmente ca statul să preia activul şi pasivul băncii Marmorosch-Blank; asta însemnând că afacerile oneroase evreieşti să fie suportate de contribuabilii români” (Radu Teodoru).
Mesaje divine.

Ciobanului analfabet Petrache Lupu din Maglavit, i s-a arătat întâia dată Moşul (Dumnezeu) în mai şi în iunie 1935, în perioada sărbătorii Rusaliilor, acest eveniment schimbându-i întreaga viaţă, în urma acestei apariţii Petrache Lupu s-a însănătoşit subit, fiind până atunci surdo-mut.
Cea mai interesantă comunicare a Moşului făcută ciobanului, a fost aceea că “Dacă va redeveni centrul spiritual al lumii “, dacă poporul se va pocăi. “Dacă ne pocăim, Moşul ne dă sănătate, ne dă grâu, ne dă porumb…” – spunea Petrache Lupu. El a dobândit în scurt timp faima de mare profet popular, iar la locul apariţiilor Moşului de la Maglavit se făceau adevărate pelerinaje, mulţi oameni găsindu-şi vindecarea trupească şi sufletească.

Mulţi dintre cei care l-au însoţit pe ciobanul predicator în acea perioadă, vedeau o flacără ca de foc în jurul trupului său. Petrache Lupu nu dobândise doar vederea trupească. El citea gândurile celorlalţi şi le cunoştea trecutul. Băgându-şi mâna în foc, nu i-a ars deloc, iar cu altă ocazie, aflându-se în fruntea unei procesiuni populare în câmp, pentru a invoca ploaia, a mers cu o lumânare aprinsă în bătaia puternică a vântului, fără ca aceasta să se stingă. Într-o altă împrejurare, s-a rugat de Moş şi ploaia a fost îndepărtată de la locul unde avuseseră loc arătări ale Moşului, şi unde în acel moment se afla o mare mulţime de oameni. Despre vindecările de la Maglavit, a se vedea lucrarea noastră Leacuri şi remedii magice din Carpati.

Petrache Lupu prevestea totodată apropierea războiului şi a altor necazuri pentru popor. Importanţa socială a predicilor ciobanului de la Maglavit, care din îndemnul Moşului cerea românilor să se lase de hoţii, de bogăţii şi de vrăjmăşii, a fost înregistrată de ziarele vremii, care constatau că “lumea s-a lăsat într-o mare măsură de hoţii şi de omoruri, s-au împuţinat judecăţile şi o influenţă moralizatoare se resimte asupra vieţii ţărănimii olteneşti, de pe urma Maglavitului”.

Deşi devenise prima autoritate mistică şi morală a poporului, Petrache Lupu nu obişnuia să peregrineze sau să călătorească. Lumea venea la el. Totuşi, el a venit o singură dată în capitala ţării, la Bucureşti, în anul 1938. Scopul prezenţei lui la Bucureşti a rămas un mister timp peste 50 de ani. Se ştie că Petrache Lupu s-a oprit în parohia Bisericii Oborului Vechi, lângă Calea Moşilor, deci în acel loc al oraşului unde se celebra Sărbătoarea Moşilor (sub numele de Târgul Moşilor). Se mai ştie că l-a vizitat la Palat pe Carol al II-lea şi că a prezis că într-o zi va cădea pe pământ o stea care va arde cu foc la răsărit şi la apus, la mijloc vor fi cărbuni şi jar şi vor veni dureri grele, care nu vor fi înlăturate dacă lumea nu se va trezi moral.

O dată cu moartea lui Petrache Lupu, în 1994, a fost dezvăluit şi scopul real al vizitei sale la Bucureşti, preotul I. Ionescu dezvăluind presei următoarele: În toamna anului 1958, în plin regim comunist, preotul Ionescu, ca reprezentant al episcopiei Craiovei, a reuşit să aibă o discuţie clandestină cu Petrache Lupu, noaptea târziu, în casa ciobanului (care era păzit de Securitate pentru a-i fi împiedicat orice contact). Preotul Ionescu l-a rugat pe cioban să-i spună cum a ajuns la regele Carol al II-Iea, la Bucureşti, şi ce i-a spus regelui.

Petrache Lupu i-a povestit că şi-a vândut două oi din curte, s-a dus la Bucureşti şi a fost primit de rege, căruia i-a spus că Moşul l-a trimis să-i spună să-şi întrerupă relaţia adulteră cu evreica, să-şi la înapoi nevasta părăsită şi să fie în rândul lumii, că dacă nu face aşa îşi va pierde tronul şi este rău pentru ţară. “A lăsat capul în jos [Carol al II-Iea] şi n-a spus nimic, şi eu am plecat, dar a venit ce-a venit şi peste el şi peste ţara, fiindcă n-a ascultat ce i-am spus din partea Moşului!”



O dată cu instalarea iudeo-comunismului în România, Petrache Lupu a fost ridicat de Securitate şi dus la cercetări penale, Direcţia Securităţii, la Bucureşti. Aşa cum vom arăta în capitolele următoare, această secţie a Securităţii era controlată de evrei. Petrache Lupu a fost întrebat la interogatoriu dacă a fost surdo-mut, cum s-a vindecat, ce-a spus el la lume şi cine l-a pus să vorbească. Le-a răspuns că toată lumea din sat ştie că nu putea să vorbească şi să audă până nu i s-a arătat Moşul şi i-a spus ce să spună la lume. Râzând, unul dintre ofiţerii anchetatori l-a întrebat unde este steaua căzută din cer asupra României. Petrache Lupu i-a răspuns arătându-i steaua roşie comunistă pe care o purta pe chipiu şi pe umeri, spunându-i că aceasta era steaua pe care a anunţat-o el că va veni.

http://deveghepatriei.wordpress.com/2013/08/14/masoneria-regele-amanta-si-legiunea-arhanghelului-mihail-miscarea-legionara/



Masoneria ca armă a Elenei Lupescu-Grunberg.

Trebuie arătat că nu doar ultranaţionaliştii legionari se opuneau oligarhiei evreieşti, dar şi mulţi oameni politici cu înaltă prestanţă morală, aşa cum au fost Brătienii şi Nicolae Titulescu în cadrul partidului liberal, sau Iuliu Maniu la ţărănişti. Eforturile acestora erau însă subminate constant de acţiunea masoneriei evreieşti.

Vom reproduce din aceeaşi notă secretă a lui Pitulescu, care conducea serviciul secret personal al Elenei Lupescu-Grunberg: “Cel care întreţine însă spiritul actualei comportări a guvernului faţă de dumneavoastră este tot duşmanul dumneavoastră de moarte, dl. Titulescu. Cu toată strădania d-lui Franasovici de a-l înlătura pe acest om din viaţa politică a ţării şi a Partidului Liberal, totuşi el rămâne tare pe poziţia politică”.

Nota secretă a lui Pitulescu mai arată că Nicolae Titulescu, cu ajutorul unor birouri de informaţii din ţară urmărea orice acţiune a Elenei Lupescu. Datele cu privire la relaţiile intime dintre Elena Lupescu şi rege îi erau furnizate de către însuşi mareşalul Palatului. În străinătate, Titulescu finanţa toate ştirile ce apăreau în legătură cu Elena Lupescu-Grunberg. Din supravegherea convorbirilor şi a informaţiilor “obţinute din reţea”, Pitulescu o mai informa pe amanta regelui că Titulescu, de câte ori lua contact cu regele nu pierdea din vedere să-i atragă atenţia asupra dezastruoaselor consecinţe ale continuării legăturii cu Elena Lupescu. Aşadar evreica îndrăznea să-şi urmărească în scop de control chiar şi amantul regal.

Eforturilor externe ale liberalului Titulescu se conjugau cele interne ale lui Dinu Brătianu, adversar în partid al primului-ministru Tătărăscu. El da un interviu ziarului Universul, în care arăta că în 1935 guvernul marionetă regală a făcut o comandă frauduloasă de armament către firma Skoda, 30% din plata de la buget intrând de fapt “în buzunarele fără fund ale camarilei” (tandemul Carol al II-lea – Elena Grunberg). Mai mult, Dinu Brătianu arăta că, în urma vizitei făcute la Uzinele Reşiţa, I.A.R.-Braşov şi Cugir, a constatat că acestea aveau posibilitatea să fabrice toate tipurile de arme pe care guvernul le-a comandat la Skoda, în Cehia.

Sprijinit de palat, Tătărăscu l-a învins în partid pe Dinu Brătianu în 1936, iar aceste dispute politice intestine i-au permis lui Carol al II-lea, înhăitat cu magnaţii evrei ai economiei româneşti, să devină cel mai bogat rege din lume, împreună cu concubina sa. Preţul menţinerii la putere a lui Tătărăscu a fost însă facilitarea de către acesta a instaurării dictaturii personale a lui Carol al II-lea.

Pentru instalarea dictaturii regale şi a unei noi Constituţii, acţiona cu precădere Jean Pangal, marele comandor evreu al Marii Loji Naţionale din România, Dintr-o notă informativă a Siguranţei din mai 1934 reieşea că la locuinţa lui Jean Pangal a venit masonul Petre Papacostea, secretarul mareşalului Averescu (preşedintele Partidului Poporului) şi i-a spus că a văzut la mareşal un raport al Siguranţei în care erau înfăţişate unele aspecte ale activităţii şefului masonilor, între care şi aceea relativ la Constituţia nouă la care a lucrat Pangal, iar notiţele de mână “erau extrase din Constituţia japoneză, din care dl. Pangal s-a inspirat şi din care a preluat aproape toate prerogativele regelui”.



În primăvara anului 1934, Jean Pangal era chemat telefonic la Carol al II-lea şi de câte trei ori pe săptămână, de către secretarul particular Eugen Buchman. La acea vreme şeful masoneriei române (aripa obedientă evreilor), Jean Pangal, îi recomanda regelui formarea unui guvern cu prim-ministru în persoana mareşalului Averescu. O altă notă a Siguranţei arăta că Jean Pangal s-a adresat celorlalţi masoni în templul din strada Câmpineanu, astfel:
“Nu aveţi de ce vă teme, fiindcă nimeni nu ştie, s-a ţinut în secret faptul ca guvernul Averescu va fi în realitate mason. Chiar dacă s-ar bănui prezenţa câtorva masoni, este dl mareşal care acoperă şi spulberă orice bănuială cu prestigiul său. Acela care va răspunde de schimbarea Constituţiei şi de tolerarea dictaturii noastre este regele şi, în cel mai rău caz, el va plăti oalele sparte”.

Devine evident că instalarea dictaturii regale era pregătită de masonii evrei ca o dictatură masonică. Totuşi, mareşalul Averescu nu numai că nu a mai vrut să facă jocul masonic, dar a intrat în conflict direct cu tandemul Carol al II-lea Elena Lupescu-Grunberg, instalarea dictaturii amânându-se astfel cu trei ani.

Faptul că masonul evreu Jean Pangal avea un cuvânt de spus în acţiunile politice cele mai importante ale regelui Carol al II-lea, rezultă din situaţia că atunci când a devenit ministru Constantin Argetoianu a dăruit Templului Masonic din str. Câmpineanu 45 (unde prezida Jean Pangal) suma de un milion de lei. De altfel, urmărirea carierei lui Argetoianu, mason cu gradul 33, ne arată importanţa masoneriei pe lângă Carol al II-lea: în 1938 ministru la industrie şi comerţ (cel mai bun loc pentru manevre pe seama bugetului statului) şi consilier regal, iar în 1939 prim-ministru. Totul o dată cu instalarea dictaturii regale – “dictatura masonică” cum o numea Pangal – şi a noii Constituţii, pregătită de acelaşi Pangal. În tot acest timp a existat o neîmpăcată ură între Masonerie şi Mişcarea Legionară, semănată fie cu crime, fie cu devastări de temple masonice.



Portretul unei evreice periculoase.

Elena Lupescu-Grunberg era, la data când l-a sedus pe Carol, soţia celui mai bun prieten al acestuia şi fost camarad de arme în timpul primului război mondial. Inteligentă, ea ridica veniturile familiei prin organizarea de partide de poker în propria-i casă, invitând tinerii ofiţeri, mulţi atraşi de frumuseţea şi vioiciunea ei.

Talentul Elenei la jocul de cărţi era ieşit din comun. “Lucru rar la femei, era o jucătoare ce nu trăda, nici prin tremurul mâinii, nici prin vreo schimbare pe chip, dacă îi mergea bine sau nu la joc. Era renumită printre ofiţeri ca jucătoare de poker şi, din acelaşi motiv, detestată de soţiile lor. Se spunea, nu fără oarecare motiv, că generoasa ospitalitate a casei, imposibil de susţinut prin solda şi modestele venituri ale căpitanului Tâmpeanu, se datora câştigurilor ei la cărţi. Nu o dată, musafirii îşi plăteau regeşte mesele printr-o extracţie fără dureri, la poker, a banilor din buzunarele lor… Urmărind jocul cu ochii mari, verzi-cenuşii, cu chipul neted asemenea porţelanului fin, nu avea niciodată aerul jucătorului fără scrupule…” (Barbara Cartland, Viaţa scandaloasă a regelui Carol)

În contextul acestui mercantilism specific rasei, pentru evreica din Iaşi, principele Carol reprezenta în primul rând o partidă cu o imensă miză financiară. Cât timp s-au aflat în exil, după renunţarea la tron de către Carol, alocaţiile băneşti din ţară veneau doar sporadic, ceea ce o deranja pe Elena, învăţată deja să afişeze un lux orbitor. Din acest motiv ea, se certa adesea cu el, iar vecinii începură să povestească, nu fără temei, despre strigătele şi ţipetele isterice pe care le auzeau noaptea.

Principalul subiect de reproş al Elenei era că caracterul slab al lui Carol, care nu acţiona eficient pentru a recupera tronul României:
- Fii bărbat! insista ea, ameninţându-l permanent că îl va părăsi.
La un moment dat, când în Anglia Scotland Yard-ul le-a dat peste cap planul de trimitere a două avioane cu manifeste în România, Elena Grunberg s-a înfuriat peste măsură pe Carol, pe care îl acuza de slăbiciune, spunându-i:
- Pe tine te-au expulzat englezii, nu pe mine! Realitatea era alta. Chiar ea era cauza problemelor lui Carol, motivul pentru care pierduse şi tronul, motivul pentru care nu era susţinut să îl recâştige. Cel mai mare gazetar al ţării, după regretatul Mihai Eminescu, influentul Pamfil Şeicaru, l-a vizitat pe Carol la Paris pentru a discuta o eventuală viitoare campaniei de presă în favoarea întoarcerii lui la tron, dar l-a prevenit că are puţine şanse dacă nu renunţă la legătura cu Elena Grunberg. Carol a protestat furibund, arătând că Elena era la fel de bună ca orice altă femeie.
- Sire, dintr-o zdreanţă murdară nu se poate face steag, i-a răspuns Şeicaru.
În acel moment, Elena Grunberg, care conform obiceiului asculta din spatele unei uşi, a năvălit în cameră, spunându-i ziaristului că România nu o merită pe ea şi l-a dat afară.
În cele din urmă, când Carol reuşeşte să se întoarcă în ţară şi să reia tronul, Elena Lupescu-Grunberg era singura persoană căreia Carol îi permitea să-l influenţeze în ceea ce privea conducerea ţării, din care motiv regina mamă Maria, a fost uşor îndepărtată, iar regina Elena, mama prinţului Mihai, alungată din ţară.

Un episod exemplar pentru ce putere avea Elena Grunberg, a fost cruzimea persecuţiei prinţului Cantacuzino. Membru al uneia din cele mai vechi şi mai mari familii nobiliare române, acesta îşi pierduse cea mai mare parte a averii prin aşa-zisa reforma agrară. La un moment dat el a fost trimis în judecată sub acuzaţia de complot împotriva vieţii Elenei Grunberg. în instanţă el a declarat însă că a fost amantul Elenei, iar aceasta l-a înşelat şi, ca om de onoare, a vrut să se răzbune. “Spectatorii de la tribunal, la fel ca şi juraţii, erau încântaţi de această ingenioasă apărare. Unii chiar crezură povestea… Chiar şi aşa era de admirat modul abil în care prinţul întorsese jocul împotriva regelui. Juraţii dădură verdictul “nevinovat”.



Puţin după aceea, prinţul muri într-un misterios accident de maşină, iar Carol o ţinu pe bătrâna mamă a acestuia, prinţesa Alexandra, prizonieră la domiciliu. În ciuda protestelor oficiale făcute în scris de regina Maria, prietenă apropiată a bătrânei, ferestrele acesteia au fost zăbrelite, apa întreruptă şi nici unui avocat nu i se permise s-o vadă”. (op. citat.)

Una din primele perocupări ale evreicei a fost aceea de a se înavuţi pe sine şi pe cei de un neam cu ea. Aproape nimeni nu ştia că Naham Grunberg, tatăl Elenei, locuia la Bucureşti şi că devenise extrem de bogat, profitând de pe urma afacerilor ce i se prezentau datorită fiicei lui. În casa acestuia se aranjau cele mai secrete afaceri politice. Elena, împreună cu Carol, comandase şi folosea o serie de tuneluri subterane prin care se deplasau la şi de la Palat la casa Elenei sau a tatălui ei, ori la casa regelui. Evreul Grunberg aducea clientela cu bani din lumea evreiască pentru afaceri pe seama bugetului statului, care astfel umpleau buzunarele Elenei.

Cea mai sinistră şi cinică figură din anturajului evreicei şi al regelui era însă un apropiat al acesteia, propulsat brusc ca şef al Palatului. Cu origine cosmopolită ca şi ea, Ernest Urdăreanu avea un important filon de sânge evreiesc în ascendenţa sa, adică era un “jidan”, cum îi numeau românii pe evreii proveniţi din căsătorii mixte. Era industriaş, bancher şi director al unui mare număr de companii ale căror interese acopereau practic toată viaţa comercială a ţării. La vremea când Elena Grunberg l-a racolat pentru a-i servi scopurile de rapidă înbogăţire, el avea 35 de ani. Era mic de statură, brunet, şi se îmbrăca îngrozitor. Chipul, dat cu ruj şi pudrat, spunea multe despre starea lui mentală. A reuşit să atragă asupra lui mai multă duşmănie populară decât regele şi amanta sa evreică. Era foarte viclean şi lipsit de scrupule, ceea ce îl scutea de luxul de a mai fi şi inteligent. Ca şi pe acoliţii săi, îl interesa îndeosebi prezentul, să poată fura cât mai mult, motiv pentru care românii îl porecliseră “Murdăreanu”.

La cererea Elenei, Carol l-a numit mai întâi pe acest Urdăreanu secretar şi aghiotant personal, apoi şef al Palatului. El a preluat funcţia Elenei Grunberg de a-i dijmui pe toţi cei care aveau audienţă la rege şi care altminteri nu puteau trece. Mita preferată erau banii. “Pe bună dreptate – scria un comentator britanic – se spune că aurul strălucitor al coroanei României este atât de pătat şi şters încât abia dacă se mai vede. Că frumoasele mâini albe ale Elenei Lupescu [Grunberg] ţin în ele viaţa şi moartea, iar ghearele lacome şi apucătoare ale lui Urdăreanu ţin destinul ţării, încet dar sigur, Carol alunecă spre dezastru, trăgându-şi după el regatul.”

Datorită lăcomiei ei tot mai mari, Elena Grunberg ajunsese să coste România o enormă sumă de bani, numai pentru întreţinere. Primea anual din partea regelui echivalentul a 12.000 de lire sterline, doar pentru toalete, iar bijuteriile primite erau asigurate pentru 50.000 de lire sterline. “Evident, era femeia cea mai elegantă din România – scria Barbara Cartland -, dacă nu chiar din întreaga Europă a acelei vremi. Cu un gust înnăscut şi cu talentul de a se pune cât mai mult în valoare, nu se îmbrăca decât în negru. Majoritatea toaletelor ei erau de la Chanel. Discuta zilnic cu croitorii, cu modistele şi cu corsetierele ei de la Paris”.

Elena Lupescu-Grunberg ajunsese adevărata putere din spatele tronului. A montat o centrală telefonică proprie pentru interceptarea convorbirilor telefonice, iar şeful Poştei i se subordona direct, pentru a-i raporta rezultatele violării corespondenţei. Cu ajutorul lui Malaxa, evreica trimitea în conturi din străinătate, în Elveţia şi unele state din America Latină, banii extorcaţi de ea şi de rege.



În iarna anului 1934, Carol al II-Iea a dat petrecere particulară la Palat, avându-o alături de sine pe amanta sa. Doi dintre invitaţi erau şi generalul Ion Antonescu, împreună cu soţia sa. “Doamna Antonescu făcea parte din vechea aristocraţie românească – relata B.C., familia ei fiind cunoscută pentru antisemitismul ei. Văzând-o pe Elena Lupescu [Grunberg], ea se plânse cu glas tare soţului ei de insulta ce i se adusese prin invitarea la aceeaşi masă cu o evreică, îşi ceru haina, iar soţul ei nu mai putu face altceva decât s-a ducă acasă.” În altă variantă soţia generalul Antonescu a protestat că a fost invitată la Palat de către o stricată ce a destrămat familia regală.

A doua zi, generalul Antonescu, pe atunci şef al Statului Major la armatei române, s-a trezit demis din funcţie şi trimis la o garnizoană de pe graniţă. A fost pe loc înlocuit cu un evreu pe nume Samsonovici, prieten de al Elenei Grunberg din vremea petrecută la Iaşi.

Sub presiunea rezultatelor alegerilor, opţiunea populaţiei româneşti din perioada interbelică mergând înspre naţionalismul făţiş, Carol al II-Iea l-a numit prim-ministru pe liderul Partidului Naţional Creştin, poetul Octavian Goga, ca o variantă preferabilă la o guvernare legionară. Totuşi acest episod a dus la ruptura de Elena Grunberg, care a plecat la Paris, neacceptând sub nici un motiv o guvernare a “antisemitului” şi “demagogului megaloman” Goga, care afirmase că dacă din România ar dispărea măcar o jumătate de milion de evrei, aceasta ar reveni la prosperitate. Una dintre primele măsuri luate de Octavian Goga a fost aceea de readucere în fruntea Ministerului de Război a generalului Antonescu.

Însă, cedând propunerilor şi pregătirilor cercurilor evreieşti şi masonice, într-o seară târziu, Carol îl chemă la Palat pe primul său ministru Goga şi îl anunţă că, începând de la miezul nopţii, încetează să mai fie premier, guvernul fiind demis. Goga tocmai promovase o legislaţie care îi scotea pe evrei din numeroase profesii şi profesii.

Goga stătu câteva clipe încremenit, până a înţeles ce se întâmplase, după care revoltat i-a întors spatele regelui şi a plecat strigând:
- Israel a triumfat!
De a doua zi, printr-un discurs radiodifuzat, Carol şi-a instituit dictatura personală asupra ţării şi a scos în afara legii “Garda de Fier” (Legiunea Arhanghelului Mihail). În 36 de ore, Elena Grunberg a fost din nou lângă Carol, venind într-un suflet de la Paris.
Au urmat doi ani de virulentă opoziţie populară la regimul Carol II-Grunberg-Urdăreanu, ce au culminat cu declanşarea războiului mondial şi cu ultimatumul privind cedarea Basarabiei şi a Transilvaniei. Carol II era practic rupt de armata română şi de clasa politică când a decis cedarea Basarabiei ruşilor, fără luptă. Cu toate acestea, generalul Ion Antonescu a încercat să discute cu regele pentru a salva situaţia.

În chiar ziua în care Carol II a întrunit Consiliul de Coroană, 28 iunie 1940 (avându-l în dreapta sa pe Urdăreanu) şi a decis cedarea Basarabiei către sovietici, după plecarea membrilor Consiliului Urdăreanu a intrat şi a anuţat că generalul Antonescu cere o audienţă. Elena Grunberg, care se afla la rege pentru a-l alinta pe canapeaua din biroul său, nu voia să uite şi să ierte “insulta” primită din partea soţiei generalului, de aceea acestuia i s-a refuzat “audienţa”. Ca atare, Urdăreanu, cu un rânjet de triumf, iese pe holul de intrare şi îi spune generalului, la modul cel mai insultător, că nu este primit.

Ion Antonescu, care considera că într-un astfel de moment pentru ţară, ajutorul său nu putea fi respins de către rege, indiferent de trecut şi de ostilitatea Elenei Grunberg, l-a întrebat pe Urdăreanu care este motivul pentru care nu este primit. Jidanul i-a răspuns trufaş că el ar fi hotărât în numele regelui să nu i se acorde nici o audienţă. Ca replică, generalul Antonescu i-a aplicat o palmă lui Urdăreanu, acesta a sărit la bătaie, bazându-se şi pe sprijinul slujitorilor de la Palat, care însă au fugit. Rezultatul a fost o încăierare birjărească, generalul lâsându-l lat în bătaie pe şeful Palatului, pe care l-a bătut până n-a mai suflat. Aflând despre întâmplare. Elena Grunberg a cerut pedepsirea generalului.

A doua zi Ion Antonescu reuşeşte totuşi să pătrundă la Palat şi să se adreseze regelui, cerându-i să-l lase să apere graniţele tării, şi să nu cedeze sovieticilor Basarabia şi Bucovina.
- Maiestate, România se prăbuşeşte în ruine. Scenele din regiunile regatului nostru pe care le-aţi cedat armatelor sovietice sunt de o zguduitoare tragedie. Funcţionarii civili care au încercat cu credinţă să vă execute ordinele au fost abandonaţi, iar militarilor li s-au smuls gradele şi li s-au luat amele. Capturarea acestor bogate teritorii s-a făcut înainte de strângerea recoltei, iar o mare parte din hrana necesară pentru trupele şi poporul nostru la iarna viitoare s-a pierdut… Este o datorie de onoare şi un privilegiu pentru mine de a vă spune, Sire, că poporul de dincolo, din teritoriul anexat de Rusia este acum total lipsit de orice încredere în membrii guvernului vostru. Chiar în acest oraş, în Bucureşti, ura împotriva celor vinovaţi de a vă sfătui greşit şi de a fi făcut acest lucru mişelesc creşte cu fiecare clipă…
După câteva momente de tăcere, generalul a continuat:
- Vreau doar să salvez ceea ce se mai poate salva din coroana Maiestăţii Voastre, din ţara şi graniţele noastre… Vă implor, Maiestate, să mă ascultaţi în această clipă îngrozitoare a istoriei noastre… Vă implor să nu-i mai ascultaţi pe cei a căror credinţă a fost cumpărată de politicienii de dincolo de graniţele României.
S-a aşternut o tăcere de câteva minute, timp în care Carol II se gândea la faptul că generalul îi cerea pur şi simplu să renunţe la relaţiile cu Elena Grunberg, cu Urdăreanu, la relaţiile cosmopolite cu legături internaţionale, apoi, uitându-se ţintă la general, îi răspunse:
- Vă admir curajul de a veni să-mi spuneţi toate acestea. N-am să vă uit cuvintele!
Douăzecişipatru de ore mai târziu, membrii gărzii personale a regelui s-au deplasat la domiciliul generalului Antonescu, l-au arestat şi l-au azvârlit în închisoare fără a fi judecat.
Cu arma în mână. Prin gestul asasinării lui I. Gh. Duca, legionarii considerau că demonstrează modul eroic în care înţeleg să activeze în planul social şi să arate că “România nu mai este moşia clicii ajunsă la guvern!”. Din păcate căzuseră în cursa întinsa şi lor, şi lui Duca, de către Elena Lupescu-Grunberg. Au urmat momente grele pentru legionari, prigoana şi crima fiind metodele care li s-au aplicat, şi cu care au răspuns, în această confruntare fiindu-le ucis chiar Căpitanul.


În decembrie 1937, Carol al II-lea a fost consternat când a văzut că la alegerile parlamentare cei sprijiniţi de el nu au obţinut majoritatea necesară formării unui guvern. Mai mult, legionarii reorganizaţi sub numele Partidul Totul pentru Ţară, obţinuseră 66 de locuri de deputaţi, în aceste condiţii, aşa cum se va vedea mai jos, regele aboleşte sistemul parlamentar, abrogă Constituţia şi instaurează dictatura.

http://deveghepatriei.wordpress.com/2013/08/14/masoneria-regele-amanta-si-legiunea-arhanghelului-mihail-miscarea-legionara/