Cu alte cuvinte bătaia de joc ofensatoare la adresa bărbaţilor impusă de marea putere mondială evreo-americană a dus la feed-back care era de aşteptat din partea bărbaţilor de tipul reflexului trivial ia mai duceţi-vă dracului cu pizdismul vostru cu tot. Aceasta favorizare forţată a femeii în societate a cărei miză era de fapt o revoluţie de status şi de rol feminin, planuită în detrimentul bărbatului a dus automat la apariţia sentimentului de antipatie, de dezgust şi de dezinteres faţă de tot ceea ce este feminin. Depravarea sexuală fără precedent în istorie a femeii, care s-a transformat abrupt din femeia-soţie si femeia -mamă în femeia-curvă care a pus plăcerea ei sexuală înaintea familiei şi a copiilor a fost saltul mortal. Pusă biologic dar şi moral problema a apărut căt se poate de tranşant în mentalul masculin care a reacţionat sancţionator faţă de acest tip de femeie curvă fie ignorand-o şi alegand variante solitare, fie tolerând situaţia şi acceptand ca simulacru de soţie femeia-curvă fie mutându-şi interesul sexual spre partenerii de acelaşi sex. După cum se poate uşor observa homosexualitatea a explodat pur şi simplu pe acest fond de repulsie faţă de femeia curvă care obişnuieşte să vină într-o căsnicie după o viaţă sexuală multipartenerială, murdară atât trupeşte cât şi din punct de vedere moral. Respingerea femeii curve a condus la sporirea homosexualităţii, tot mai mulţi bărbaţi constatând că decât o femeie cu tare sexuale şi de comportament indezirabile, preferă să se ataşeze emoţional şi fizic faţă de alţi bărbaţi. Altfel spus decăt o fata nevirgină şi nurdară mai bine băieţi curaţi şi fideli. Bărbatul are cu totul alte moduri de a curvi. El înşeală de regulă atunci când nu are în casa lui ce şi-a dorit, atunci când nu el şi-a ales partenera de viaţă ci aceasta a dat buzna şi l-a agăţat de soţ. Copiii-băieţi la rândul lor şi-au dat seama pe măsură ce cresc că au fost aduşi pe lumea de o căţea şi nu de o mamă curată aşa cum şi-ar fi dorit, care până şi la nivelul discernământului lor incipient au un soi de egoism, un soi de dorinţă ca mama lor să nu fi fost posedată sexual de alţi bărbaţi în afară de tatăl lor. E un reflex de igienă intimă mentală şi sexuală pe care copiii cu puritatea lor îl au de la sine. Ajunşi la vărsta alegerilor băieţii au virat şi ei spre băieţi tocmai pentru a-şi sancţiona mamele promiscue sexual şi nevirgine la momentul căsatoriei cu taţii lor. În mintea lor alegerea s-a făcut simplu: decăt o pizdă murdară, spartă, frivolă şi infidelă mai bine un iubit curat şi fidel. Mulţi băieţi desigur au încercat viaţa de cuplu cu o fată şi au realizat în scurt timp că nu are cum să meargă. Şi aşa s-a ajuns la avalanşa mondială de homosexualitate care nu numai că spulberă familia dar va anterna alte războaie ale cărei victime vor fi tări, popoare, naţiuni.
Ceea ce am semnalat mult înaintea altora în analizele noastre pertinente nu fac acum alţii decât să vină să ne confirme diagnozele psihanalitice sine ira et studio
“Oponentii casatoriilor homosexuale sunt tratati de presa in acelasi mod in care erau tratati agitatorii gay in trecut: creaturi bizare, depravate, a caror capitulare in fata valorilor mainstream o asteptam cu rasuflarea taiata”, scrie Brendan O’Neill in Spiked. Ceea ce pune urmatoarea problema: “Cum putem explica acest extraordinar consens, ceea ce este numit, graitor, drept ‘capitularea’ fata de casatoriile homosexuale a tuturor celor din viata publica”?
Exista vreo dovada ca a avut loc o dezbatere incinsa pe seama unui nou drept civil iar partea drepturilor civile a castigat? Nu prea cred. Nu cred ca putem numi acest lucru ‘consens’, de vreme ce ar trebui sa implice acordul voluntar si comun asupra unor elemente diferite. Mai degraba il putem numi conformism, [ceea ce inseamna] lenta dar sigura sacrificare a gandirii critice si a opiniei dizidente, sub presiunea de a accepta ceea ce a fost definit drept bine de catre esaloanele superioare ale societatii: casatoria gay.
Intr-adevar, campania pro-casatoria gay furnizeaza un studiu de caz asupra conformismului, o incursiune arzatoare in procesul prin care autoritarianismul soft si presiunea egalitara sunt aplicate in timpul modern pentru a inlatura orice viziune considerata ca fiind judecata de valoare, discriminatorie, anacronica, ‘fobica’, sau altfel in comparatie cu ceea ce e acceptat.
Acest “consens extraordinar” sau “conformism” nu a fost obtinut prin schimbarea opiniei publice de catre activistii gay, ci de elite, in special de judecatori (judecatorii sunt descrisi de profesorul Harvard Michael Klarman drept o ‘subcultura distinctiva’, una mai liberala, a elitelor culturale). O’Neill analizeaza mecanismul prin care acest conformism a fost realizat, inclusiv folosirea social media asa cum a fost explicata de Scientific American.
Dar, ar putea spune cineva, aceasta presiune a elitei nu ar fi functionat acum 10 ani, si in mod sigur acum 20 sau 30 de ani. Cum a disparut atat de repede ceea ce, pe atunci, parea o convingere solida asupra sexualitatii?
O’Neill are un raspuns care pare a fi corect. Non-elitele au parut a fi deschise la aceasta presiune dintr-un anume motiv. “Fragilitatea atasamentului societatii fata de casatoria traditionala, fata de virtutea angajamentului, a fost, de asemenea, o cheie in formularea consensului casatoriei gay. Acesta este molozul din care a fost construit edificiul casatoriei gay”. Continua:
Daca avocatii, politicienii si alti “diriguitori ai binelui” au doborat cu succes usa casatoriei traditionala, este din cauza faptului ca usa era deja scoasa din balamalele sale, in urma multor ani de neglijenta culturala. Este vorba despre reticenta societatii in a apara viziunea traditionala despre angajament [marital], refuzul sau relativist de a discrimina intre diferitele stiluri de viata, ceea ce a alimentat tirania campaniei casatoriei gay, care judeca aspru pe cei care indraznesc sa judece cum ar trebui sa traiasca oamenii.
Printr-o combinatie a acestei slabiciuni in credinta in casatoria traditionala cu insinuanta campanie pentru casatoria gay, am ajuns intr-o situatie, descrisa stralucitor de John Stuart Mill, in care gandirea critica poate fi ostracizata in cadrul despotismului conformismului, astfel incat ‘particularitatea gustului, excentricitatea comportamentului, sunt echivalate cu crima…’
Legea privind căsătoria între persoane de acelaşi sex în Franţa a fost promulgată
Legea care permite căsătoria cuplurilor de persoane de acelaşi sex în Franţa a fost promulgată de către preşedintele Republicii François Hollande şi publicată sâmbătă în Jurnalul oficial. Consiliul Constituţional a validat vineri această lege, după o “bătălie” parlamentară de patru luni şi manifestaţii de stradă, deschizând calea către primele căsătorii de acest tip în iunie.
Legea privind căsătoria între persoane de acelaşi sex, validată de Consiliul Constituţional francez
Consiliul Constituţional (CC) francez a anunţat vineri că a validat legea ce deschide calea către căsătorie şi adopţie pentru cupluri de persoane de acelaşi sex, în Franţa, urmând ca în săptămânile viitoare să aibă loc primele căsătorii.
Parlamentul francez a adoptat pe 23 aprilie legea privind căsătoria civilă şi adopţia pentru cupluri de persoane de acelaşi sex printr-un vot solemn al deputaţilor, încheind o săptămână de dezbateri puternice în urma cărora Franţa a devenit al 14-lea stat din lume ce recunoaşte căsătoria între persoane de acelaşi sex.
Opoziţia de dreapta a sesizat imediat Consiliul Constituţional, contestând conformitatea acestui text de lege cu prevederile Constituţiei franceze şi dreptul internaţional.
Consiliul a apreciat că acest tip de căsătorie reprezintă “o opţiune a legiuitorului” şi că “nu este contrar vreunui principiu constituţional”.
În pofida faptului că “legislaţia republicană de dinainte de 1946 şi legi ulterioare au privit“, până în prezent, “căsătoria ca o uniune între un bărbat şi o femeie, această regulă nu priveşte nici drepturile şi libertăţile fundamentale, nici suveranitatea naţională, nici organizarea puterilor publice” şi “nu poate, deci, să constituie un principiu fundamental”, a adăugat Consiliul în această decizie.
Validând dreptul de adopţie pentru cuplurile de acelaşi sex, Consiliul a ţinut să sublinieze că textul nu le recunoaşte un “drept la copil”, principiul de respectat în cazul oricărui acord de adopţie fiind “interesul copilului”.
- Hotnews: Brazilia: Justitia a aprobat casatoriile intre persoane de acelasi sex
- Justitia braziliana a anuntat marti ca instantele de stat care efectueaza casatorii nu pot refuza uniunile intre persoane de acelasi sex, informeaza AFP. Decizia a fost adoptata in unanimitate de catre Consiliul National de Justitie (CNJ), o institutie publica ce asigura independenta sistemului judiciar si condusa de presedintele Curtii Supreme de Justitie (STF), Joaquim Barbosa.
- Pana in prezent, numai in cateva state federale erau recunoscute casatoriile homosexuale, printre care si Sao Paulo, in timp ce in alte state decizia ramanea la latitudinea judecatorului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu