Ura faţă de bărbatul alb

Ura faţă de bărbatul alb- Un subiect tabu, materie primă pentru literatură de specialitate dar şi pentru creaţia literar-artistică, o temă virgină despre care s-ar putea scrie opere fundamentale. Ce destin tragic acela de a fi bărbat caucazian, cu tenul feţei deschis, heterosexual, familist şi fără nici un defect fizic.

Dacă mai adăugăm acestui personaj şi atributul de „creştin”, se poate spune că el devine demn de compătimire sau după caz , de dispreţ total.  Sistematic calităţile bărbatului alb  au stărnit ură, patimi, invidie şi o rivalitate belicoasă transformată în cele mai insidioase şi perfide ideologii create tocmai pentru handicapizarea lui forţată.

Scopul  demolatorilor  bărbatului alb a fost şi  este unul singur şi anume, înlocuirea superiorităţii naturale lui cu inferioritatea. Dar ce şi cum  să priceapă o tută pizdofilă că bărbatul nu e bine niciodată sa-l denigrezi, pentru că de pe urma lui exişti şi trăieşti tu dudă cu vagin.

Ce bine ar fi ca feministele dacă tot sunt incapabile mental să judece corect s-ar limita măcar la avantajele observaţiei comune oricărui om care îi poate spune explicit şi fără discursuri partizane ce este bărbatul, chiar aşa cu toate hibele lui! Păi dacă scroafele ar privi doar în jurul lor mai atent ar putea observa că tot ce mişcă şi le înconjoară e făcut de mâna bărbaţilor şi de creierul lor.  De la stâlpii de curent de pe străzi pe care orice dudă îi vede presupunem până la asfaltul ori bordurile din trotuarele pe care circulă, ori casa în care stă, ori metroul, ori autobuzul ori maşina în care îşi plimba pizda,  toate sunt rodul muncii de bărbat. Cum apare cea mai mică defecţiune pizdofila pune mâna pe telefon şi la cine apelează...  păi la un bărbat, evident.

E bun feminismul dracului da problema mare este că nu pruduce hrană, nu construieşte nimic durabil,  iar femei-contructor ori femei-instalator, ori femei-electrician nu prea există. Păi dacă feministele tot  tot clamează egalitatea de şanse , oare n-ar strica să pună mâna pe lopată ori să se caţăre pe ziduri la făcut de locuinţe că tot e deficit, înainte de a înjura bărbaţii. Uşor de pălăvragit dar greu cu munca fizică ori cu creierul. Că deh, de la calculator şi pană de la plasmă, telefon mobil şi alte sumedenii de bunuri şi accesorii, toate dar absolut toate sunt găndite şi create de .. bărbaţi. Pănă şi hrana spirituală de calitate de la literatură, muzică artă în general vine covârşitor tot de la bărbaţii cu har şi talent. Nu prea au lăsat omenirii multe capodopere femeile, că aveam demult înlocuitoare pentru Mozart,Vivaldi ori Bach. Tot ce văd, ce apucă şi prind în labe  ori le asigură confortul de zi cu zi  al feministelor,  este făcut de bărbat. Până şi faptul că ele există, este înainte de toate rodul voinţei sau mai degrabă a bunăvoinţei unui bărbat, care a fost dispus sa-şi valorifice sperma, din care  să de-a naştere unor vaginoase care apoi să înjure tot ce e bărbat pe lume. Asta e femeia, transformată din  fetiţa inocentă care  creşte in spiritul urii viscerale faţă de bărbaţi ca să poată deveni o feministă luptătoare pentru cauze aiurea, induse de alţii.



De peste o sută de ani bărbatului alb i s-a plănuit decimarea, supremaţia lui fizică şi mentală nefiind deloc pe placul unei minorităţi de semiţi care au pus la cale cu orice preţ, debarcarea lui istorică. O tactică a fost să-l atragă iniţial ca aliat ori  prieten pentru ca apoi sa-l discrediteze în fel şi chip.  Momit cu avantaje şi privilegii absconse de către organizaţiile masonice abia apărute după 1830,  din iniţiativa unor evrei care îi râvneau supremaţia, bărbatul alb s-a lăsat tărât în revolte, rebeliuni, răscoale şi războaie mondiale în care i-au fost speculate toate instinctele de conservare şi mai ales puterea pe care nu dorea să o cedeze, castei din umbră a cămatarilor mondiali, abili în a manevra banul cu uriaşa lor forţă emergentă de cucerire, corupând conştiinţe, vieţi, destine.  Şi atunci ca şi mai târziu pentru o minoritate albă dispusă să de-a mana cu dracul în numele unor idealuri care s-au dovedit autouzurpatoare, popoare întregi au avut de suferit.

Bărbatul alb de toată isprava n-a ştiut să-şi elimine la timp uscăturile, trădătorii arghirofili. Astfel, într-un răstimp istoric scurt, caracatiţa ocultă şi-a întins la nivel planetar tentaculele masonice şi a reuşit să-şi creeze în contraponderea Europei albe şi civilizate, cel mai solid pol de putere, reprezentat de primul stat masonic din lume, marele Israel, numit Statele Unite ale Americii. Pseudodemocraţia etalată de dragul lumii, era de fapt marota unor păpuşari care îşi plantau marionetele în posturi de preşedinţi SUA, de înalţi demnitari şi funcţionari de stat, cărora le dădeau iluzia de putere, strategie valabilă şi astăzi. Dar ca orice imperiu, artizanii lui ştiau că pentru a-şi menţine, consolida şi extinde sfere de dominaţie, vitală este practicarea politicii divide et impera.

Pentru asta au inventat şi experimentat  toate ideologiile nefaste ale secolului XX, de la comunism la feminism. Cu toate au avut câştig de cauză până la un punct,  s-au împotmolit până la urmă ajungând tot la obstacolul de la care plecaseră iniţial-bărbatul alb. Au amestecat popoare intregi, au metisat rasele, i-au eliberat pe negri şi pe ţigani, numai şi numai  pentru a căştiga noii aliaţi în lupta cu bărbatul alb. Au încercat să subjuge şi să scape de bărbatul alb vârându-l în detenţii politice, gulaguri şi lagăre comuniste, dând pentru asta puteri discreţionare proletariatului. Au inventat drepturile omului mai cu seamă ale minorităţilor stimulate să producă turbulenţe de orice fel la nivel social.  Au sprijinit pe toate căile apariţia şi diseminarea sectelor şi a diferitelor culte. Şi tot ce n-au reuşit cu tot arsenalul politic, economic, financiar au reuşit în bătalia finală aliindu-şi femeile. Războiul sexual al  femeilor cu bărbaţii,  puternic sustinut din umbră de marii arhitecţi planetari i-a convins că femeia este cel mai redutabil adversar care merită oricât pentru a distruge tot ce a mai rămas din faima bărbatului alb.

Toate ideologiile violent-resentimentare  originate subliminal în spatiul practicanţilor circumciziei  au devenit armele “albe” preferate de luptă ale noocratilor mondialişti. Feminismul, pornografia, prostitutia, drogurile, au avut şi au rolul  de a destabiliza popoarele prin conflicte in interiorul lor. Razboiul femei-barbati ori războiul heterosexuali-homosexuali, etc prin care se urmareste distrugerea familiei, a crestinismului, a traditiei si a normalitatii servesc perfect ca scop la instaurarea stapanirii mondiale a marilor finantisti , o mînă de sionişti, vreo 35 la număr, care concentrează resursele şi averea mondială la vărful piramidei şi  care vrea cu orice chip toată planeta la picioare, în robia biometrică a Noii Ordini Mondiale.

Acum, pentru bătălia finală, magnatii terrei  aplica faimosul homo homini lupus,razbouiul tuturor impotriva tuturor, adica ceea ce se poate observa uşor, ...o omenire abrutizata, feminizata,  atrofiata,  neputincioasa. Când vor îngropa definitiv bărbatul alb,  opera de îndobitocire si îndoctrinare va atinge punctul culminant, pâna la lipsa constiintei de sine dar mai ales al lipsei de identitate nationala şi rasiala a  maselor  babelizate de oameni dintr-o turma mai mare de vite care se deplaseaza acolo unde o indrumă plutocraţii, asa-numita noua rasă voodo-people sau zombi. Feministelor le va reveni totuşi încă un privilegiu-să stingă lumina!