http://vimeo.com/92227727
Singura casatorie adevarata
Se afișează postările cu eticheta VIRGINITATEA. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta VIRGINITATEA. Afișați toate postările
sâmbătă, 19 iulie 2014
duminică, 8 iunie 2014
vineri, 11 aprilie 2014
Vaginul băieţilor
Lectia de anatomie
Este un exerciţiu genital obligatoriu pentru a verifica starea de sănatate atât a testiculelor cât şi a vaginului criptohidian. Îi spune aşa tocmai de la cuvantul cripto/criptictic care înseamna ascuns. În faza intrauterină dar şi după naştere uneori se întâmplă la mulţi băieţi ca testicolele sa rămână ascunse refuzând să coboare în săculeţul genital masculin.
Vaginul baieţilor
Vaginul criptohidian
Mult mai enigmatică şi mai ascunsă este cavitatea denumită aluziv "vaginul" băieţilor situat în zona pubiană a abdomenului masculin de care fetele/femeile habar nu au şi nici nu ştiu cum arată. La rândul lor băieţii şi-l descoperă cu uimire atunci când vor, ca prin vrajă, să-şi facă dispărute testiculele, ascunse tocmai în acest loc secret din corpul lor.
Orice baiat ştie chiar dacă n-a ajuns la un consult ginecologic că în fiecare secundă îşi poate introduce ambele testicule în acest vagin de refugiu astfel încăt scrotul rămâne gol. Astfel în joaca băieţii pot păcali curiozitatea celorlalţi dupa ce îşi ascund impingându-şi testiculele în sus şi introducandu-le la locul de taina unde pot sta nevăzute bine mersi ca şi cum le-ar avea lipsă. Vaginul băieţilor este mai complex decat al fetelor.
În primul rând deoarece e un vagin dual, cu două compartimente. În al doilea rând spre deosebire de vaginul feminin care e deschis, cu orificiul de rigoare, vaginul băieţilor este închis. Ca atare manevrele de introducere a degetelor în vaginul masculin se poate face numai când testiculele sunt în afara abdomenului în scrot.
La orice control de rutina la fel procedeaya şi medicul genicolog sau urolog introducând ambele degete după ce se asigură că testiculele n-au ocupat încăperea de la etaj. Urcarea testiculelor şi introducerea lor în vaginul lor de refugiu este indicată a fi facută zilnic de fiecare baiat.
Este un exerciţiu genital obligatoriu pentru a verifica starea de sănatate atât a testiculelor cât şi a vaginului criptohidian. Îi spune aşa tocmai de la cuvantul cripto/criptictic care înseamna ascuns. În faza intrauterină dar şi după naştere uneori se întâmplă la mulţi băieţi ca testicolele sa rămână ascunse refuzând să coboare în săculeţul genital masculin.
La nevoie testiculele pot fi stimulate de catre medic sa coboare. Important e ca la pubertate şi în viaţa adultă drumul testiculelor sa poată fi oricând făcut şi invers. Traseul lor este deci sus-jos şi jos-sus. Miscarea poate fie făcută cu fiecare testicul separat dar mai indicată pentru confortul senzaţiilor este mai ales in sensul jos-sus prin impingerea concomitentă cu degetele a ambelor testicule şi introducerea lor în cavitatea abdominală.
Este deosebit de important pentru toţi băieţii să înveţe cum să își plimbe testiculele de când sunt adolescenţi, astfel încât să poată detecta orice nodul sau umflătură ce ar putea indica probleme medicale.
Si nu de alta dar nu e vorba doar de sănatatea lor, ci mai ales de cea a copiilor lor pe care inaintea femeilor îi poartă în testicule.
Cât despre patologia genitală masculină vasta cititi şi
http://www.sfatulmedicului.ro/arhiva_medicala/coborarea-testiculelor-in-scrot
sâmbătă, 29 martie 2014
Elysium
O, prietenă gustă cu mine dulceaţa acestui palid anotimp,
pierde-te-n timpul ce se-mplineşte domol şi tăcut.
Tăcerea somnoroşilor miei este aceasta
şi sărbătoarea în oraşul perenităţii.
Fără glas e suspinul, doar florile se-apleacă mai mult;
în inimă, pacea firelor de iarbă de anul trecut.
Se simte mireasma mărilor ce scad, evaporându-se,
edenu-i desăvârşit ca o sferă, nu i se poate adăuga nimic.
În cădere, castanele se opresc în aer. Iar îngerii umblă pe vîrfuri.
Dsida Jenő
sâmbătă, 8 martie 2014
vineri, 7 martie 2014
Identitatea creştină
Raţiunea supremă, Dumnezeu, a făcut lumea şi omul din iubire, din dorinţa de a împărtăşi şi altcuiva bucuria de a exista în sânul Sfintei Treimi. Când Îl numim pe Dumnezeu "Raţiune supremă", spunem că El este creatorul tuturor celor văzute şi nevăzute, Cel Care le-a creat legi de fiinţare ce conduc în final spre Sine.
Părintele Prof. Dumitru Stăniloae referindu-se la finalitatea lumii şi a lucrurilor din ea remarca: "Cosmosul e organizat într-un mod corespunzător capacităţii noastre de cunoaştere." (Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol.1, p.12, Bucureşti, 1997). Aceasta poate sluji aşadar înţelegerii, pătrunderii resorturilor intime ale lumii şi vieţii, descoperirii lui Dumnezeu atât în sine, cât şi în ceilalţi. Legătura dintre Dumnezeu, om şi cosmos este tocmai această raţionalitate care este marcă a normalităţii lor, sădită de Dumnezeu.
Scopul final al tuturor existenţelor se află în Persoana lui Dumnezeu, Care a imprimat raţionalitate omului şi naturii create.
Devine evident că omul, avându-şi izvorul în Dumnezeu, are drept scop al existenţei sale trăirea din şi prin iubire pentru Creatorul său. Cu alte cuvinte atât omul cât şi Dumnezeu îşi manifestă dragostea şi dorinţa de apropiere prin fapte, dovada supremă a devotamentului reciproc. În virtutea liberului arbitru omul acceptă, sau nu, calea dialogală de comuniune, deschisă înainte-I, cale ce înseamnă a se menţine în iubirea Lui, respectându-I poruncile, cadre ale raţionalităţii fireşti. Dovada iubirii este ascultarea. Dumnezeu îşi manifestă iubirea creându-l şi menţinându-l în viaţă pe om. Omul demonstrează afecţiunea pentru Făcătorul său prin respectarea poruncilor sale, care-l menţin în starea sa normală, raţională; omul se sfinţeşte pe sine şi întreaga natură prin participarea la viaţa lui Dumnezeu. În ortodoxie destinul naturii este intim legat cu cel al omului: "Toată natura este chemată să devină un mediu mai transparent prin care se manifestă persoana şi să fie covârşită prin spiritul personal" (idem, p.30).
Prin nerespectarea poruncilor, omul, chip al lui Dumnezeu cu posibilitate infinită de a intra în comuniune cu El, se îndepărtează de raţionalitatea existenţei sale, transformându-se din persoana comunitară în individ egoist. Astfel, omul introduce în sine un element străin firii sale (păcatul-rod al slăbiciunii prin necunoaşterea ei), ce îi întunecă raţionalitatea, chipul, legătura cu Dumnezeu, Care nu se mai recunoaşte pe Sine în om. De aceea judecata sufletului păcătos ne este înfăţişată în pilda celor 10 fecioare prin cuvintele "nu vă cunosc pe voi". Pr. Prof. Constantin Galeriu interpreta, în conformitate cu textul original: "Nu-Mi recunosc chipul meu în voi". Înţelegem în această "necunoaştere" a omului păcătos de către Dumnezeu alterarea în om a raţionalităţii sale, a scopului de iubire şi comuniune pentru care a fost creat. Raţiunea de a fi a omului constă în menţinerea în perimetrul legilor divine, care îl protejează de propria slăbiciune, de ispita răului. Dumnezeu îi oferă omului mijloace de dobândire a comunicării cu Sine şi de întărire sufletească (dintre acestea cele mai importante sunt Sfintele Taine care ne introduc în comuniunea intimă cu Hristos, cu Dumnezeu-Omul).
La Judecata de Apoi, Dumnezeu va mântui pe cei pe care îi va cunoaşte, şi nu-i va cunoaşte decât pe aceia care nu şi-au schimbat pe parcursul existenţei pământeşti identitatea, chipul dăruit de Mântuitor prin actul creaţiei. Deci păcatul constă în schimbarea identităţii de "fiu al lui Dumnezeu" cu altceva, cu o identitate de fiu al celui pe care îl slujeşti cu trupul, al celui rău şi al patimilor. Daniel Giosan
Părintele Prof. Dumitru Stăniloae referindu-se la finalitatea lumii şi a lucrurilor din ea remarca: "Cosmosul e organizat într-un mod corespunzător capacităţii noastre de cunoaştere." (Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol.1, p.12, Bucureşti, 1997). Aceasta poate sluji aşadar înţelegerii, pătrunderii resorturilor intime ale lumii şi vieţii, descoperirii lui Dumnezeu atât în sine, cât şi în ceilalţi. Legătura dintre Dumnezeu, om şi cosmos este tocmai această raţionalitate care este marcă a normalităţii lor, sădită de Dumnezeu.
Scopul final al tuturor existenţelor se află în Persoana lui Dumnezeu, Care a imprimat raţionalitate omului şi naturii create.
Devine evident că omul, avându-şi izvorul în Dumnezeu, are drept scop al existenţei sale trăirea din şi prin iubire pentru Creatorul său. Cu alte cuvinte atât omul cât şi Dumnezeu îşi manifestă dragostea şi dorinţa de apropiere prin fapte, dovada supremă a devotamentului reciproc. În virtutea liberului arbitru omul acceptă, sau nu, calea dialogală de comuniune, deschisă înainte-I, cale ce înseamnă a se menţine în iubirea Lui, respectându-I poruncile, cadre ale raţionalităţii fireşti. Dovada iubirii este ascultarea. Dumnezeu îşi manifestă iubirea creându-l şi menţinându-l în viaţă pe om. Omul demonstrează afecţiunea pentru Făcătorul său prin respectarea poruncilor sale, care-l menţin în starea sa normală, raţională; omul se sfinţeşte pe sine şi întreaga natură prin participarea la viaţa lui Dumnezeu. În ortodoxie destinul naturii este intim legat cu cel al omului: "Toată natura este chemată să devină un mediu mai transparent prin care se manifestă persoana şi să fie covârşită prin spiritul personal" (idem, p.30).
Prin nerespectarea poruncilor, omul, chip al lui Dumnezeu cu posibilitate infinită de a intra în comuniune cu El, se îndepărtează de raţionalitatea existenţei sale, transformându-se din persoana comunitară în individ egoist. Astfel, omul introduce în sine un element străin firii sale (păcatul-rod al slăbiciunii prin necunoaşterea ei), ce îi întunecă raţionalitatea, chipul, legătura cu Dumnezeu, Care nu se mai recunoaşte pe Sine în om. De aceea judecata sufletului păcătos ne este înfăţişată în pilda celor 10 fecioare prin cuvintele "nu vă cunosc pe voi". Pr. Prof. Constantin Galeriu interpreta, în conformitate cu textul original: "Nu-Mi recunosc chipul meu în voi". Înţelegem în această "necunoaştere" a omului păcătos de către Dumnezeu alterarea în om a raţionalităţii sale, a scopului de iubire şi comuniune pentru care a fost creat. Raţiunea de a fi a omului constă în menţinerea în perimetrul legilor divine, care îl protejează de propria slăbiciune, de ispita răului. Dumnezeu îi oferă omului mijloace de dobândire a comunicării cu Sine şi de întărire sufletească (dintre acestea cele mai importante sunt Sfintele Taine care ne introduc în comuniunea intimă cu Hristos, cu Dumnezeu-Omul).
La Judecata de Apoi, Dumnezeu va mântui pe cei pe care îi va cunoaşte, şi nu-i va cunoaşte decât pe aceia care nu şi-au schimbat pe parcursul existenţei pământeşti identitatea, chipul dăruit de Mântuitor prin actul creaţiei. Deci păcatul constă în schimbarea identităţii de "fiu al lui Dumnezeu" cu altceva, cu o identitate de fiu al celui pe care îl slujeşti cu trupul, al celui rău şi al patimilor. Daniel Giosan
vineri, 14 februarie 2014
Axioma Virginitatii
” Nimeni, nici cu vorba, nici cu fapta sa nu te poata convinge a rosti, ori a savarsi, ceea ce tu nu socotesti bun….”
PYTHAGORAS
Problematica virginitatii excede abordarilor partizanale, obsesionale si se valideaza in ideea constructiva a proiectului “Familii Curate” intr-o societate curata. Nu esecurile, obsesiile, deviantele ori frustrarile trebuie ridicate la rang de regula, ele exista oricum dar cu titlul de exceptie de la traiectoria normalitatii. Pentru a salubriza societatea e nevoie de diagnoze autentice, chiar dure, si nu de frectii la picioare de lemn sau de vituperari anapoda de dragul unor pofte maladive tintite pe intinarea si incriminarea unui proiect decent si necesar.Orice pervertire de la aceasta axioma si devierea inspre culpe iluzorii infect inventate atrag oprobriul automat.Virginitatea nu este un scop in sine pentru unii sau un pretext de defaimare pentru altii. Ea are un statut ontic clar care transcede prostitutiei, feminismului, homosexualitatii, pornografiei si altor “laturi” ideologice, politice sau sexuale inoculate tendentios care nu au nimic comun cu prafuitul aer conspirational, ci cu contemporaneitatea globalista fierbinte.
Discursul stiintific analizeaza virginitatea si ca element de psihologie morala care priveste persoana atit in sine, cit si in raport cu ceilalti, din perspectiva valorilor moral-spirituale care o guverneaza.In realitate toate manifestarile exterioare ale eului sint conditionate de doua extreme: inconstientul pulsional si supraeul moral.Aceasta dubla polarizare impinge omul spre conditia autoiminentei depasiri de sine in confruntarea cu realitatea angoasanta.Din acest punct de vedere postulatul virginitatii devine un modul factorial factual care poate igieniza si moraliza societatea, netezintu-i configuratiile sexiste, exhibitioniste, fitoase, abrazive atenuand asperitatile distorsionante.Practic nu e vorba de un puritanism de dragul puritanismului, ci de dragul beneficiilor micro si macrosociale.
Apriorismele generale si cronicizate vanturate de mentalitatea “moderna” secularista privind libertatea vietii sexuale nu sunt decat niste prejudecati defetiste pentru exaltarea destrabalarii.Lumea este conjurată si constransa sa accepte schemele sexiste ale esafodului. Tot ceea ce nu intră în aceste cadre de receptie si interpretare, a stereotipurilor adică în sistemul curent de prejudecăti, ofensează,deranjeaza sau sperie.
Spiritul rătăceste printre fenomene, ignorând esentele. Efectele sunt înregistrate meticulos dar cauzalitatea lor ignorata este ascunsa. Adevăratele cauze sunt confundate, cel mai adesea, cu conditiile favorizante ale fenomenelor. Fara complexe si fara scrupule fizicul triumfa asupra metafizicului. Dumnezeu izgonit inca de Nietszche nu mai are loc intr-o lume cinica atat de suficienta siesi. Oamenii pierd esentialul si ignoră ceea ce au pierdut convertind maladiv defectele in exuberante, aere si fite, ramanand incremeniti in mirarea difuza a desartaciunii lascive, tupeiste si dojenitoare a concupiscentelor cultivate si speculate de oranduitorii mondiali ai actualei lumi strambe care patroneaza o uriasa haita de cobai cu insticte sexuale exacerbate. Mai apare cate un ghertzoi pierdut in lumea instinctelor disputate si cu ton inchizitorial arunca cu obsesiile lui in altii neputandu-si depasi conditia reptiliana, tot mentalul lui fiind spanzurat si agatat de intrebarea “esti obsedat? ” Stupefiante forme de circumcizie mentala si fizica in plin secol 21!
In expresia maieuticii fecunde in care sunt ancorate diagnozele expuse se pot intreprinde pasi spre esente, adevărata dinamică istorică a culturii si a civilizatiei datorandu-se până la urmă nu majoritătilor înregimentate în “conventie”, ci spiritelor alese, adevarati seismografi care o refuză si o curma. In rasparul pozitivismelor “americane” ale globalizarii contemporane deformatoare politic si ideologic aceste spirite exceleaza intotdeauna si au credinte si intuitii profunde.Din acest clivaj supravietuiesc doar cei care spun da virginitatii la casatorie si un nu hotarat raporturilor sexuale cu parteneri multipli,adica degradarii umane.
Benefic e duelul argumentativ al I.Q.-urilor si nu cel nefondat, al stridentelor stereotipale care incarca cu prejudecati mentalul abuzat de obtuzitate.
Pseudorationamentele Non Sequitur trebuie repudiate instantaneu!
PYTHAGORAS
Problematica virginitatii excede abordarilor partizanale, obsesionale si se valideaza in ideea constructiva a proiectului “Familii Curate” intr-o societate curata. Nu esecurile, obsesiile, deviantele ori frustrarile trebuie ridicate la rang de regula, ele exista oricum dar cu titlul de exceptie de la traiectoria normalitatii. Pentru a salubriza societatea e nevoie de diagnoze autentice, chiar dure, si nu de frectii la picioare de lemn sau de vituperari anapoda de dragul unor pofte maladive tintite pe intinarea si incriminarea unui proiect decent si necesar.Orice pervertire de la aceasta axioma si devierea inspre culpe iluzorii infect inventate atrag oprobriul automat.Virginitatea nu este un scop in sine pentru unii sau un pretext de defaimare pentru altii. Ea are un statut ontic clar care transcede prostitutiei, feminismului, homosexualitatii, pornografiei si altor “laturi” ideologice, politice sau sexuale inoculate tendentios care nu au nimic comun cu prafuitul aer conspirational, ci cu contemporaneitatea globalista fierbinte.
Discursul stiintific analizeaza virginitatea si ca element de psihologie morala care priveste persoana atit in sine, cit si in raport cu ceilalti, din perspectiva valorilor moral-spirituale care o guverneaza.In realitate toate manifestarile exterioare ale eului sint conditionate de doua extreme: inconstientul pulsional si supraeul moral.Aceasta dubla polarizare impinge omul spre conditia autoiminentei depasiri de sine in confruntarea cu realitatea angoasanta.Din acest punct de vedere postulatul virginitatii devine un modul factorial factual care poate igieniza si moraliza societatea, netezintu-i configuratiile sexiste, exhibitioniste, fitoase, abrazive atenuand asperitatile distorsionante.Practic nu e vorba de un puritanism de dragul puritanismului, ci de dragul beneficiilor micro si macrosociale.
Apriorismele generale si cronicizate vanturate de mentalitatea “moderna” secularista privind libertatea vietii sexuale nu sunt decat niste prejudecati defetiste pentru exaltarea destrabalarii.Lumea este conjurată si constransa sa accepte schemele sexiste ale esafodului. Tot ceea ce nu intră în aceste cadre de receptie si interpretare, a stereotipurilor adică în sistemul curent de prejudecăti, ofensează,deranjeaza sau sperie.
Spiritul rătăceste printre fenomene, ignorând esentele. Efectele sunt înregistrate meticulos dar cauzalitatea lor ignorata este ascunsa. Adevăratele cauze sunt confundate, cel mai adesea, cu conditiile favorizante ale fenomenelor. Fara complexe si fara scrupule fizicul triumfa asupra metafizicului. Dumnezeu izgonit inca de Nietszche nu mai are loc intr-o lume cinica atat de suficienta siesi. Oamenii pierd esentialul si ignoră ceea ce au pierdut convertind maladiv defectele in exuberante, aere si fite, ramanand incremeniti in mirarea difuza a desartaciunii lascive, tupeiste si dojenitoare a concupiscentelor cultivate si speculate de oranduitorii mondiali ai actualei lumi strambe care patroneaza o uriasa haita de cobai cu insticte sexuale exacerbate. Mai apare cate un ghertzoi pierdut in lumea instinctelor disputate si cu ton inchizitorial arunca cu obsesiile lui in altii neputandu-si depasi conditia reptiliana, tot mentalul lui fiind spanzurat si agatat de intrebarea “esti obsedat? ” Stupefiante forme de circumcizie mentala si fizica in plin secol 21!
In expresia maieuticii fecunde in care sunt ancorate diagnozele expuse se pot intreprinde pasi spre esente, adevărata dinamică istorică a culturii si a civilizatiei datorandu-se până la urmă nu majoritătilor înregimentate în “conventie”, ci spiritelor alese, adevarati seismografi care o refuză si o curma. In rasparul pozitivismelor “americane” ale globalizarii contemporane deformatoare politic si ideologic aceste spirite exceleaza intotdeauna si au credinte si intuitii profunde.Din acest clivaj supravietuiesc doar cei care spun da virginitatii la casatorie si un nu hotarat raporturilor sexuale cu parteneri multipli,adica degradarii umane.
Benefic e duelul argumentativ al I.Q.-urilor si nu cel nefondat, al stridentelor stereotipale care incarca cu prejudecati mentalul abuzat de obtuzitate.
Pseudorationamentele Non Sequitur trebuie repudiate instantaneu!
miercuri, 29 ianuarie 2014
marți, 24 decembrie 2013
Vine Mos Craciun
Hi kids
Santa Claus is coming! Santa Claus comes for.... :)))!
Sunteti pregatiti?
La colindat
Santa Claus is coming! Santa Claus comes for.... :)))!
Sunteti pregatiti?
La colindat
luni, 23 decembrie 2013
marți, 17 decembrie 2013
Întrebări fundamentale
Din setul de intrebări fundamentale care trebuie puse obligatoriu oricărei fete pe sistemul to be or not to be!
Ai himen? sau N-ai himen?
Cine te-a dezvirginat? Când te-a deflorat? Unde-locul -ai fost dezvirginată?
Cum te-a dezvirginat? Cu câţi băieţi ai facut sex după ce ai fost dezvirginată?
Ce ciorapi/chiloţi/maio/lenjerie intimă/ purta baiatul care te-a lăsat făra virginitate? Ce formă avea prepuţul lui?
Îţi aminteşti de mirosul plăcut de mosc emanat de prepuţul lui?
,,,şi întrebările esenţiale pot continua
Ai himen? sau N-ai himen?
Esti virgină? sau de ce nu mai esti virgină?
Cine te-a dezvirginat? Când te-a deflorat? Unde-locul -ai fost dezvirginată?
Cum te-a dezvirginat? Cu câţi băieţi ai facut sex după ce ai fost dezvirginată?
Ce ciorapi/chiloţi/maio/lenjerie intimă/ purta baiatul care te-a lăsat făra virginitate? Ce formă avea prepuţul lui?
Îţi aminteşti de mirosul plăcut de mosc emanat de prepuţul lui?
,,,şi întrebările esenţiale pot continua
Dacă nu vrea să spună adevărul atunci i se pun întrebările în scris sub formă de test ca sa afli totul despre ea.
duminică, 8 decembrie 2013
Decalatorea total contraindicată
Decalotarea penisului trebuie sa aparţină doar băieţilor. Din acest motiv nimeni dar absolut nimeni nu are voie să se ocupe de decalotarea penisului la copii. Nu permiteţi pediatrelor si medicilor sa se apuce să tragă de puţele băieţilor sub pretextul fals că puţa la băieţei ar necesita retractarea timpurie a prepuţului.
Prepuţul copilului este contraindicat sa fie decalotat de mame sau doctoriţe la controalele medicale de rutină! Prepuţul devine retractabil de la sine după vărsta de 11-12 ani şi trebuie să reprezinte o revelaţie anatomică pentru fiecare băiat în parte atunci când îşi descoperă propria sexualitate. Fimoza este fiziologică şi ca atare tranzitorie şi nu trebuie să fie un pretext pentru a-i beli puţulica copilului prin manevre brutale de tot felul de pediatre obsedate de penisul micuţilor.
Prepuţul copilului nu se retractează nici măcar sub pretextul igienei, deoarece glandul dispune de propriile lui mecanisme de curăţare şi nu necesită decalotarea. Smegma asigură protecţia genitală a puţei fiind principala barieră în calea microbilor. Ca atare îmbăierea băieţeilor se face fără decalotarea puţei. Puţa se spală făra a fi decalotată cu prepuţul lasat în pace la locul lui. Singurele intervenţii asupra lui sunt admise atunci când apar anumite complicaţii date de infecţii sau edeme.
Prepuţul copilului este contraindicat sa fie decalotat de mame sau doctoriţe la controalele medicale de rutină! Prepuţul devine retractabil de la sine după vărsta de 11-12 ani şi trebuie să reprezinte o revelaţie anatomică pentru fiecare băiat în parte atunci când îşi descoperă propria sexualitate. Fimoza este fiziologică şi ca atare tranzitorie şi nu trebuie să fie un pretext pentru a-i beli puţulica copilului prin manevre brutale de tot felul de pediatre obsedate de penisul micuţilor.
Prepuţul copilului nu se retractează nici măcar sub pretextul igienei, deoarece glandul dispune de propriile lui mecanisme de curăţare şi nu necesită decalotarea. Smegma asigură protecţia genitală a puţei fiind principala barieră în calea microbilor. Ca atare îmbăierea băieţeilor se face fără decalotarea puţei. Puţa se spală făra a fi decalotată cu prepuţul lasat în pace la locul lui. Singurele intervenţii asupra lui sunt admise atunci când apar anumite complicaţii date de infecţii sau edeme.
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)