Curvele si lesbienele sunt personajele preferate ale evreimii sefe de planeta care vrea ca era vaginurilor sa castreze definitiv creatia, strivind nemilos testiculele si penisurile. Evreimea planetara cu capitalul lumii la discretie experimenteaza sinistru plan de distrugere a barbatilor carora a reusit sa le atrofieze pana si instinctul de solidarizare masculina. Barbatia e facuta muci si sunt incurajate toate destrabalatele planetei pentru a sporti anarhia si babelizarea unei lumi morbide cat mai nesigure . Nu doar pedofilia e arma evreiasca de eliminare a barbatiei de pe scena publica ci si crima economica prin care barbatilor le sunt suprimate orice mijloace de trai. Pizdofilia triumfatoare este politica de inlocuire a barbatilor nu doar din joburile marunte ci si din functiile cheie cum ar fi cele de autoritate si demnitate ale statelor.Inflatia de pizde- presedinte e provocata deliberat Dar iata in ce registru pervers de ipocrizie si inversunare abordeaza un exponent al sistemului problema izgonirii si distrugerii barbatilor.
Iata ce scie perversul pizdofil Reihan Salam membru al New America Foundation
Iata cateva profile de viitore presedinte in ton cu abordarea ideocratului mercenar feminiscolog.
.
Timp de mai mulţi ani, lumea a fost martoră la un transfer tăcut, dar monumental, de putere, de la bărbaţi la femei. Astăzi, Marea Recesiune a transformat ceea ce era o schimbare evoluţionistă într-una revoluţionară. Consecinţa nu va fi numai o lovitură mortală dată clubului macho numit “capitalism financiar”, care a aruncat lumea în actuala catastrofă economică; va fi o criză colectivă pentru milioane de bărbaţi care muncesc în întreaga lume.
Chinurile morţii machismului sînt uşor de observat, dacă ştii unde să te uiţi. Să ne gîndim, pentru început, la impactul aproape incredibil de disproporţionat pe care actuala criză îl are asupra bărbaţilor ” în aşa măsură încît recesiunea este acum cunoscută în cercurile unor economişti şi în cele mai bine informate colţuri ale blogosferei sub numele de “recesiune a machismului”. Peste 80% din pierderile de locuri de muncă din Statele Unite, începînd din noiembrie, i-au afectat pe bărbaţi, potrivit Biroului SUA pentru Statistici ale Forţei de Muncă.
Iar cifrele sînt aproximativ similare în Europa, formînd un surplus total de circa 7 milioane de bărbaţi şomeri, faţă de perioada dinaintea recesiunii, numai în Statele Unite şi în Europa, deoarece sectoarele economice tradiţional dominate de bărbaţi (construcţiile şi mecanica grea) sînt într-un declin continuu şi mai rapid decît cele dominate tradiţional de femei (angajate în sectorul public, în sistemul sanitar şi în cel al educaţiei). Este de aşteptat ca recesiunea globală să trimită în şomaj pînă la 28 de milioane de bărbaţi, în întreaga lume.
Lucrurile se vor înrăutăţi pentru bărbaţi pe măsură ce recesiunea se adaugă necazurilor pe care le cauza deja globalizarea. Între 28 şi 42 de milioane de alte joburi riscă să fie pierdute în SUA prin deschiderea unor filiale în străinătate, estimează Alan Blinder, economist la Princeton. Mai rău, bărbaţii rămîn şi mai mult în urmă în ceea ce priveşte dobîndirea certificatelor educaţionale necesare pentru a avea succes în economiile bazate pe cunoştinţe, care vor conduce lumea post-recesiune. În curînd, în SUA vor exista trei femei absolvente de colegiu la fiecare doi bărbaţi, iar o prognoză la fel de inegală există în restul lumii dezvoltate.
Desigur, machismul este o stare de spirit, nu numai o chestiune privind statutul de angajat. Şi, pe măsură ce bărbaţii sînt loviţi mai dur de o recesiune a machismului, ei sînt mai puţin echipaţi pentru a face faţă costurilor psihice profunde şi pe termen lung ale pierderii jobului. Potrivit American Journal of Public Health, “tensiunea financiară a şomajului” are semnificativ mai multe consecinţe asupra sănătăţii mentale a bărbaţilor decît asupra celei a femeilor. Cu alte cuvinte, să ne pregătim pentru apariţia unei mulţimi de bărbaţi nefericiţi în lume, cu toate consecinţele negative.
Pe măsură ce criza se derulează, ea va avea loc în sfera politicii de forţă. Să analizăm răspunsurile electorale la această catastrofă globală, care încep să se contureze.
Cînd economia Islandei a făcut implozie, alegătorii ţării au făcut ceea ce nici o ţară nu făcuse înainte: nu numai că au dat afară toată elita masculină a ţării, care a fost la putere în perioada în care s-a închegat criza, dar au numit şi prima lesbiană în funcţia de premier. A fost ” spune Halla Tomasdottir ” femeia care conduce una dintre puţinele bănci rămase solvabile în Islanda, un răspuns perfect rezonabil la “competiţia penisurilor” dintre băncile de investiţii dominate de bărbaţi. “Circa 99% din ei au mers la aceeaşi şcoală, conduc aceleaşi maşini, poartă acelaşi fel de costume şi au aceeaşi atitudine. Ei ne-au adus în această situaţie; şi le-a plăcut mult să facă asta” ” s-a plîns Tomasdottir, citată de Der Spiegel. La scurt timp, mica Lituanie, înglobată în datorii, a pornit pe acelaşi drum, alegînd prima sa preşedintă: o economistă experimentată, cu centura neagră la karate, pe nume Dalia Grybauskaite. În ziua în care a cîştigat, cel mai mare ziar din Vilnius titra cu litere de-o şchioapă: “Lituania a decis: ţara va fi salvată de o femeie”.(CE GLUMA PERVERSA)
Deşi nu toate ţările vor reacţiona prin a-i lua de turul pantalonilor pe bărbaţi şi a-i arunca afară din funcţii, reacţia împotriva lor este reală ” şi globală. Marele transfer de putere de la bărbaţi către femei va fi probabil accelerat dramatic de criza economică, deoarece din ce în ce mai mulţi oameni îşi dau seama că acţiunile agresive, riscante, care i-au ajutat pe bărbaţi să-şi consolideze puterea ” cultul macho ” s-au dovedit acum destructive şi nefuncţionale pe termen lung, într-o lume globalizată. Într-adevăr, este corect să spunem acum că cea mai durabilă moştenire lăsată de Marea Recesiune nu va fi moartea sistemului Wall Street. Nu va fi moartea finanţelor. Şi nu va fi moartea capitalismului. Aceste idei şi instituţii vor continua să trăiască. Ceea ce nu va supravieţui este bărbatul macho. Iar alegerea pe care trebuie să o facă bărbaţii, dacă să accepte sau să opună rezistenţă acestui nou fapt istoric, va avea efecte seismice pentru întreaga umanitate ” femei şi bărbaţi.
Cromozomul Y şi momentul New Deal
De mai mulţi ani s-a stabilit că, aşa cum arată memorabila demonstraţie din 2001 a cuplului Brad Barber şi Terrance Odean, economişti specializaţi în comportament financiar, dintre toţi factorii care s-ar putea corela cu investiţiile hiperîndrăzneţe în pieţele financiare ” vîrstă, stare civilă şi aşa mai departe ” cel mai evident s-a dovedit a fi posesia unui cromozom Y. Şi acum iese la iveală nu numai că machismul sectorului financiar global, puternic dominat de bărbaţi a creat condiţiile pentru colapsul economic global, dar şi că a fost ajutat de guvernanţii, în majoritate bărbaţi, ale căror politici au acţionat, conştient sau nu, pentru sprijinirea artificială a genului “macho”.
Un astfel de exemplu este balonul imobiliar, care a explodat acum cel mai violent în Occident. Acel balon a reprezentat de fapt o politică economică destinată să mascheze perspectivele în declin ale bărbaţilor din clasa muncitoare. În SUA, sectorul prosper al construcţiilor a oferit joburi relativ bine plătite pentru bărbaţii cu relativ puţină pregătire, care reprezentau pînă la 97,5% din forţa lui de muncă ” 814 dolari pe săptămînă, în medie. Prin contrast, joburile deţinute în principal de femei, din sectorul sanitar, aduceau 510 dolari pe săptămînă, iar cele din vînzările cu amănuntul aduceau circa 690 de dolari pe săptămînă. Balonul imobiliar a creat cu aproape trei milioane mai multe joburi în construcţiile rezidenţiale decît ar fi existat în lipsa lui, conform Biroului SUA de Statistică a Muncii. Alte industrii dominate în principal de bărbaţi, precum sectorul imobiliar, producţia de ciment, transporturile grele şi arhitectura au cunoscut influxuri mari de forţă de muncă. Aceste salarii solide din construcţii au permis bărbaţilor să menţină un avantaj economic asupra femeilor. Cînd guvernanţii sînt întrebaţi de ce nu au acţionat pentru a opri umflarea balonului imobiliar, ei amintesc invariabil faptul că sectorul imobiliar atrăgea puternic forţa de muncă. Într-adevăr, subvenţionarea machismului a avut tot felul de beneficii, iar a înţepa balonul imobiliar ar fi fost o sinucidere politică.
Şi totuşi, balonul imobiliar este numai ultimul dintr-un şir lung de eforturi de a sprijini machismul, dintre care cel mai puternic a fost momentul New Deal ” după cum a arătat istoricul Gwendolyn Mink. În miezul Marii Depresiuni din 1933, 15 milioane de americani erau şomeri, dintr-o forţă de muncă alcătuită în proporţie de circa 75% din bărbaţi. Acest lucru a subminat modelul de familie în care bărbatul cîştiga pîinea şi a existat o presiune extrem de mare pentru ca el să fie adus înapoi. Politica New Deal chiar asta a făcut, concentrîndu-se pe crearea de joburi pentru bărbaţi. Izolarea femeilor de piaţa muncii prin ţinerea lor acasă a devenit un semn al statutului bărbatului ” scop care a fost atins cel mai bine în familia nucleară post-război (“Rosie the Riveter” a fost de scurtă durată). Astfel, potrivit istoricului Stephanie Coontz, Marea Depresiune şi politica New Deal au reinstaurat rolurile tradiţionale ale sexelor: femeilor li se promitea securitate economică prin consolidarea de către stat a puterii economice a bărbatului.
Astăzi, această veche concepţie s-a destrămat şi nici o intervenţie de stat nu o va restaura. Într-adevăr, pachetul SUA de stimulare a economiei nu mai seamănă prea mult cu programul de lucrări publice în stilul New Deal. În ciuda celor afirmate anterior, că stimulentele vor pune accent pe proiectele de infrastructură aflate în stadiul de demarare a lucrărilor, pe căile ferate de mare viteză şi pe alte eforturi care ar sprijini sectoare dominant masculine ale economiei, mult mai mulţi bani merg ” direct sau indirect ” către educaţie, sănătate şi alte servicii sociale.
Reihan Salam este membru al New America Foundation
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu