Feminismul „modern” catalizat de revoluţia sexuală americană a emancipat şi a dat frâu liber femeii independente în a se manifesta în cele mai perverse modalităţi şi comportamente sexuale deviante. Sub acest aspect feminismul a răsturnat subtil perspectivele, femeia victimă transformându-se tacit şi discret în femeia-agresor.
Nota specifică a agresiunii feminine s-a evidenţiat în forme specifice cu natura genului, în forme care aparent respectă convenienţe sociale dar care în fapt angajează o violenţă subliminală, latent-camuflată, de ordin lăuntric, care alimentează conflictualităţi abil dosite şi care produc infracţiuni consumate eterogen pe o scală cu vizibilitate socială, rezultate din prostituţie, adulter, lesbianism, conexiuni şi implicări în traficul de carne vie, traficul de droguri etc. până la cele mai puţin vizibile social, de factură intim-ascunsă, care sunt variante feminine de pornofilii, circumfetism, pedofilie şi incest.
Condiţiile socio-economice şi nivelul de trai ridicat al americancelor le-a potentat înflăcărările sexuale deviante. De la libertinismul sexual fără limite, americancele şi în genere femeile din societăţile occidentale au asociat şi au deviat spre forme de sexualitate ascunse în formulele de coabitare, în concubinajele promiscue, în condiţii de dezorganizare familială după divorţuri şi, în genere, medii private cu un anumit grad de depravare dar şi de anonimat pentru societate. În această sferă a sexualităţii bolnave, vicioase şi anormale, meticulos ascunsă de ochii lumii, femeia occidentală şi-a agregat libidoul întreţinând conduite deviante prin practicarea sexului cu minori, cu parteneri mult mai tineri decât vârsta lor biologică şi, mai grav, cu proprii lor băieţi. În SUA pedofilia feminină a înregistrat o vertiginoasă ascensiune, preferinţa pentru minori fiind amplificată şi pe fondul eşecurilor survenite de pe urma parteneriatelor sexuale dar şi ca o rezultantă a permisivităţii sexuale nelimitate care a sporit apetitul femeilor pentru perversiuni prohibite de lege. Psihozele, tulburările dizarmonice şi alcoolismul au influenţat de-asemenea spectrul variaţiilor de depravare sexuală a femeii occidentale. Comportamentele sexuale ale femeii au fost impulsionate şi de o anumită „revanşă istorică” pe care feminismul le-a creat-o şi care a condus şi în materie de sex la reproducerea cu fidelitate a devianţelor sexuale masculine. Statisticile americane surprind o cazuistică a femeii pedofile de peste 46%, nedepistată infracţional expres, din raţiuni ce ţin de false conivente care nu acceptă să deformeze imaginea femeii-mamă şi a feminităţii în genere, căreia eronat convenţiile sociale i-au conferit, nu doar o falsă aură dar şi un inerent protectorat şi un ferit adăpost faţă de reprimarea publică şi mai ales infracţională. Pe de altă parte, de regulă, bărbaţii, acut îngrădiţi civic de feminism, nu mai au curajul de a denunţa pedofilele şi incestuoasele, fie din dementă politeţe, fie din laşitate, fie din indiferenţa şi neglijenţa faţă de problemele adolescenţilor. Din acest motiv la suprafaţa societăţii americane apar doar cazurile în care abuzul sexual, amorul duduilor şi viaţa lor sexuală cu copiii devin publice prin ofensarea familiilor puştilor agresaţi sexual, familii care ajunse la disperare denunţă în final infracţiunile cu speranţa sancţionării lor.
Cele mai cunoscute cazuri sunt cele ale unor profesoare şi doctoriţe pedofile care au sedus băieţii, expunându-şi nurii ori chiar dedesubturile genitale fie în mediul şcolar fie în timpul întâlnirilor aferente pregătirii şcolare. În această privinţă încă persistă mentalitatea anacronică potrivit căreia aceste forme de violare sexuală incipientă, a minorilor ar fi în cazul băieţilor o formă de „educaţie sexuală” preparatorie pentru bărbaţii de mai târziu, de unde şi diferenţa de tratament juridic a pedofilelor, tratate mult mai blând şi mai indulgent în raport cu incriminarea intempestivă şi cu înfierarea ofensatorilor bărbaţi.
În contextul societăţii occidentale deliberat depersonalizată şi devalorizată de libertinismul haotic sexualizant, interesul sexual feminin pentru masculinitate începe şi se dezvoltă de la vârste foarte fragede în forme şi în împrejurări care provin din deriva degradării familiei. Fetiţa occidentală e crescută şi formată de mică în registrul superiorităţii feministe a dominării sexului opus, a socializării ei prin trezirea curiozităţii timpurii pentru aparatul genital masculin care odată „defrişat” vizual îi aprind aerele de posesivitate, de tupeu şi de obrăznicie în raporturile cu băieţii, interacţiuni pe care le abordează cu superioară distanţă şi cu o şmecheră prefăcătorie prin care deprinde mimarea dezinvolturii dezinteresate.
Dezvoltarea sexuală mult mai rapidă a organelor genitale feminine şi pubertatea explozivă le aprind pustioaicelor instinctele si primele dorinţe de a face sex ocazional şi dar şi de a se sustrage de la orice posibile consecinţe, pozând sub protecţia minoratului şi a feminităţii în nevinovăţia întruchipată. Este o artă a perfidiei tipic feminine care speculează şi mai târziu victimismul atunci când arbitrariul precipitat ori alegerile partenerilor de sex contravin aşteptărilor, le dezamăgesc ori le pun în ipostaze incomode. Frivolitatea sexuală neasumată le face să nu suporte constrângerea şi din acest motiv ştiu să se scuture, spre deosebire de bărbaţi, mult mai abil de responsabilităţi sociale. Primele demersuri de inspectare a sexualităţii masculine le comit asupra băieţilor din proximitate, de regulă fraţi, verişori, rude ori băieţi din proximitatea domiciliului ori a şcolii în care învaţă. De regulă atentează la penisul fratelui şi îi cercetează atent organele genitale chiar dimpreună cu mama care-l chiar agreează pe puştiul-fiu, şi consimte mascul fiind să-l servească chipurile nevinovat şi „tandru”, ca pe o lecţie de anatomie deschisă, ca pe un bun obiect de studiu inocent, numai bun de tras explorator de toate dotările intim-genitale. Ca lucrurile să nu cumva să pălească în vreun fel explorările fetelor de casă, mama şi fiica, surori etc. îmbracă forma unor palpări şi manevre genitale deghizate în grija şi igiena pentru penisul şi testicolele fratelui, pentru mărimea organelor stimulate, uneori insistent dar sub pretext de glumă, chipurile, pentru a asista la o posibilă erecţie precoce. Practic de la aceste aşa-zise inspecţii ale „dick”-ului şi „balls’-urilor băieţilor se trezesc instinctele sexuale ale multor pedofile şi incestuoase de mai târziu.
În America un interes deosebit suscită, dată fiind amploarea circumciziei, felul şi tehnicile în care această procedură mutilantă se execută. În ziare, în emisiuni tv., în toată mass-media, primele interesate de această problemă sunt mamele şi doamnele care dezbat şi împărtăşesc, răscolite de plăceri clitoridiene perverse satisfacţia de a mai tăia ceva din mădularul copilului dacă ele tot nu-l au în chiloţi, învârtind, paradoxal, tocmai ele, pe faţă şi pe dos problemele penisului jupuit şi dimensiunile de prepuţ amputat. Unele împing plăcerea sadică perversă până la a invita prietene de coterii feminine la adevărate vizite de privit intimităţi, în care reexpun cu entuziasm orgasmic mădularul copilului circumcis supus la defilări circumfetiste de interior în văzul invitatelor care-şi dau generos cu părerea şi chiar se amuză de „isprava” genitală săvârşită asupra viitorului bărbat, căruia-i spulberă pudoarea şi-i deflorează integritatea încă din faşă. În pubertate şi adolescenţă inspecţiile acestea se succed cu regularitate aşa încât secretele intimităţii geniale ale tânărului sunt terfelite straşnic aşa ca să nu cumva să scape şi să-şi ia nasul la purtare şi să nu scape de această umilinţă sexuală. De regulă, se ştie că băieţii au o pudoare mai mare decât a fetelor şi nu acceptă să fie supuşi la cazne exhibiţioniste de acest gen în prezenţa femeilor. Aceste traume îndurate în copilărie se păstrează într-o formă latentă la nivelul psihicului şi vor răbufni violent mai târziu în dezinteres faţă de mame, taxate drept curve care şi-au întins interesele sexuale dobândite după rulajul cu multipli parteneri de sex, în zonele genitale interzise ale odraslelor. De la aceste atitudini sexuale unele americance trec la relaţii sexuale cu proprii fii, perfectând mutual o veritabilă omerta sex-educaţională funcţionează care sub presiunea autorităţii materne care ameninţă cu renegarea în situaţiile deconspirării incestului mamă-fiu. Relaţia incestuoasă clasică, paradigmatic freudiană, a mamei care face sex cu fiul său Oedip capătă profilul materializat a complexului reciproc Electra. Deosebirea constă în faptul că spre deosebire de incestul tată-fiică, băieţii nu-şi „dezonorează” mamele prin denunţuri şi acceptă tacit abuzul şi exploatarea sexuală. Demnitatea fie şi terfelită de bărbat nu-i îngăduie s-o de-a în vileag pe cea care trebuia să aibă doar rol de mamă. Acesta este şi motivul care dă curaj şi amploare incestului cu agresor feminin care are garanţia păstrării secretului şi astfel rămâne o traumă ascunsă pentru fiu, într-o societate occidentală actuală ipocritizată ideologic şi sexual, în care relaţiile sexuale mamă-fiu sunt cu certitudine mult mai numeroase procentual decât cele întâmplate în incestul masculin. O dovedeşte şi vârful eisbergului în materie de conduite incestuoase intrate în lumea fiţoasă a vedetelor americane. Cazul sexului practicat de Madonna cu fratele său C. Ciccone este doar unul dinte cele de notorietate.
Răzbunarea incestului şi a pedofiliei feminine camuflate, a prostituţiei se vede cu ochiul liber în efectele lor luate în amploarea homosexualităţii şi a devianţelor diverse din comportamentul sexual al generaţiilor educate şi sufocate feminist până la idiosincrazie. Mass-media românească, aliniată şi ea trendului politic şi mai ales Pro TV-ul „cultivă” şi mediatizează vehement numai pedofilia şi incestul săvârşit de bărbaţi, apetitul pentru acest gen de agresiuni sexuale înscriindu-se, cum era şi de înţeles, având în vedere patronatul evreiesc al postului, în „afinităţile” feminismului de înfierare a bărbaţilor. De ce Pro Tv ul e obsedat de pedofilie, utilizata ca instrument pentru a descalifica barbatii cu orice pret? Ori, ştirile Pro Tv oglindesc preponderent infracţionalitatea masculină căutată vehement prin conexiunile postului în cele mai diferente zone şi colţuri ale ţării, de unde violatorii sunt zilnic scoşi pe bandă şi livraţi circului mediatic, adesea profitându-se de condiţia lor umană modestă şi de viaţa mai rudimentară, care speculată jurnalistic da imaginea unei ţări întregi de bărbaţi agresori sexuali de tinere şi de babe. Practic, această formă de „linşaj mediatic” aplicat mai ales neisprăviţilor din te miri ce văgăună ori vârf de munte lasă limpede de înţeles soluţia încarcerării infractorilor şi damnarea lor prin oprobriul public înainte ca justiţia să-şi fi dat verdictul. E limpede din vehemenţa jurnalistică care emite zgomotos verdicte aspre în formule tipice de genul „un caz cutremurător de” ţintă este epurarea societăţii de infracţionalitatea sexuală prezentată precumpănitor doar în variantele ei masculine, astfel încât să se contureze în mentalul colectiv impresia că bărbaţii sunt prin natura lor infractori şi trebuie eliminaţi din societate, după principiul vulgului neavizat în manipulare, care vrea răzbunare, crimă şi pedeapsă. Cu cât mai mulţi pedepsiţi cu atât mai bine.
Răscolirea instinctului punitiv în mase are şi scopuri vădite dincolo de firescul condamnării oricărei infracţiuni. E ştiut că punerea pe butuci a economiei şi a natalităţii unei ţări e cel mai uşor de întreprins prin trâmbiţarea dispreţului faţă de bărbaţi a căror forţă productivă e anihilată, marginalizată şi scoasă din circuitul social. Curios este şi faptul că mult mai indulgent şi mai blând este redată în media infracţionalitatea sexuală feminină cu grad de pericol social similar celei masculine, dar care nu întâmplător uneori este trecută cu vederea ori prezentată en passent în fluxul informaţiilor din presă. O demonstrează şi cel mai recent caz al numitei Laura Florentina Cristea, care după partidele de sex carnal cu propriul fiu şi cu copiii autişti pe care i-a abuzat sexual profitând de faptul că îi avea în îngrijire a fost reflectat blând şi cu pacienţă în presă astfel încât duduia se plimbă nestingherită în libertate în timp ce cazul bărbatului care şi-a exersat pasiunile prohibite cu o adolescentă din Caraş Severin a fost rapid soluţionat prin mandat de arestare şi zgomotos detaliat de Pro tv, care a pedalat cu insistenţă şi amănunte „cutremurătoare” pe caz. Andreea Esca e expertă şi ştie a rosti apăsat doar acuzaţia de pedofil, evitând deliberat atunci când e cazul să utilizeze şi termenul de pedofilă. De ce indulgenţă, dublu standard şi silencio stampa când e vorba de femei infractoare sexuale? Presa este, chiar ea, adeseori, cea care abuzeaza imaginarul adolescentilor, iar insistenta cuplului sex-nenorocire aduce din nefericire prea mare profit unora.
La fel s-a întâmplat şi cu profesoara Corina Vasile care, deşi făcea sex cu minorul Ralph de la cei 15 ani ai lui, a fost făcută scăpată şi enumerările sex-ofensoarelor abuzatoare pot continua. Reflectarea media a infracţionalităţii trebuie făcută nediferenţiat, fie că e masculină, fie că e feminină. Tocmai pentru obiectivitate, echidistanţă şi alternativa la reflectarea tendenţioasă în acest blog va fi prezentată cazuistica feminină, întrucât cea masculină e ultramediatizată pe toate canalele.
O societate normală nu poate scăpa de aceste comportamente sexuale aberante decât punând imparţial şi nediferenţiat sub interdicţie strictă şi sancţionator toate conduitele sexuale deviante începând cu adulterul, prostituţia, incestul şi restul comportamentelor imorale. Eradicarea nu poate surveni sancţionând doar unele conduite sexuale şi acceptându-le pe altele în virtutea diverselor partizanate.
Subiectul comportamentului incestuos şi pedofilic feminin este încă un teren tabu pentru cercetări, în pofida unui material documentar şi empiric vast, ţinut departe de ochii lumii, aceasta pe deoparte din cauza frânelor şi obstacolelor ideologice şi feministe care ascund precaut gunoiul sub covor, recuzând orice demers teoretic de investigare dar pe de altă parte şi din cauza lipsei de tact şi a arsenalului mai fin specializat şi insuficient experimentat în surprinderea marilor adevăruri psiho-socio-sexuale ascunse.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu