Fete fără valoare

Mai reprezintă ceva  fetele dezvirginate care au pretenţia de a se căsătorii, pentru eventualii soţi care le-ar accepta gata deflorate de alţi bărbaţi?  Ce bucurii mai poate aduce unui tânăr o fată nevirgină, lipsită de zestrea biologică, de capitalul trupesc şi sufletesc major îm momentul căsătoriei ? Cum îşi poate duce la altar un baiat partenera pe care i-au deflorat-o înaintaşii?  Deflorarea şi  relaţiile sexuale dinaintea căsătoriei pângăresc şi au dus totdeauna la despersonalizarea la desumanizarea  si la disolutia spirituala si fizica a femeii.

Răspunsul este unul singur- o fată care se prezintă nevirgină la căsătorie este  fără valoare. Căsătoria cu o astfel de fată este cea mai mare amăgire a bărbatului care se preface că lucrurile ar fi în ordine. El devine un trist personaj în teatrul ieftin al jocului de -a căsătoria. Acesta este şi motivul pentru care asemenea căsătorii nu au cum şă ţină şi divorţul se prefigurează încă de la logodnă. 

Ce valoare ar mai putea avea asemenea făcături  amoroase în faţa lui Dumnezeu, ale cărui porunci referitoare la virginitatea fetei sunt călcate chiar în faţa altarului, mai grav chiar de către preoţii care consmit la a pecetlui legături care contravin nu doar normelor morale ci mai ales celor divine.

Cum arată şi ce viitor mai poate avea un neam  care calcă în picioare Sfanta Taină a Căsătoriei chiar în Biserică? Astfel de mirese n-au cum să placă lui Dumnezeu iar viitorul unui neam format din asemenea familii care nu au parte de binecuvântarea lui Dumnezeu e un neam în disoluţie şi dispariţie lentă. De ce Biserica îngăduie să se perpetueze acest păgânism amoros care nu duce decât la dezastru?  E absolut terifiant să vezi cum feţe bisericeşti deplâng agonia familiei fără să intervină deloc acolo unde este fundamental, la temelia trupească şi sufletească a ei. Toţi trag semnale doar de alarmă, toţi declară că vor să apere familia creştină dar pe de altă parte primesc la altar şi cunună pe bandă rulantă nevirginele în chip de mirese fără prea mari frisoane de conştiinţă în faţa lui Dumnezeu. In Cantarea Cantarilor, Împaratul o cheama "sora mea", "mireasa mea", "neprihanita", "gradina inchisa", "izvor inchis", "fantana pecetluita", toate exprimari simbolice ale valorii unice personale ale fetei virgine. "Eu sunt a iubitului meu si iubitul meu este al meu", zice la randu-i mireasa virtuoasă păstrănd legământul.

O biserică cu adevărat creştină nu are cum să îngăduie amantlâcurile promiscue, necurâţenia şi lipsa fecioriei mireselor şi prefăcătoria binecuvântării date de preoţi unor astfel de legături. Ce face concret Biserica pentru educarea şi pregătirea minorelor în spiritul neprihănirii pentru calitatea lor de viitoare mirese şi soţii fidele unui singur bărbat şi mai ales plăcute lui Dumenezeu?

În faţa invaziei păcatului nefecioriei şi a curviei este nevoie de Fapte şi nu de vorbe! Dacă irarhi nu vor înţegege câ trebuie lucrat pe cauze degeaba vor deplânge doar efectele aratând cu degetul aiurea  ba spre avort, ba spre homosexualitate, ba spre lesbianism, ba spre desfrăul necurmat. Rugăciunile călugărilor atoniţi ori ale preoţilor cu har care mai sunt pe la unele schituri şi mănăstriri, nu pot salva la nesfârşit o lume murdară la trup şi suflet.