Unde intra in joc curvele intotdeauna se lasa cu Comploturi-santaje-crime
Cel mai nefast fenomen care a adus nu odata omenirea si statele in crize razboaie si suferinte de tot felul, ar putea fi desemnat sui generis prin pizdo-dependenta conducatorilor. Niciodata in fruntea unei tari nu trebuie sa li se permita sa acceada barbatilor afemeiati, dependenti de pizda.
Din lungul sir al pizdo-dependentilor, mari amatori de sex in detrimentul problemelor grave ale tarilor pe care le-au condus o vreme, face parte si domnitorul Alexandru Ioan Cuza.
Femeile si masoneria au distrus viața unui om nevinovat și virtuos. Fortat sa abdice dupa ce a inoptat in patul amoros al Mariei Obremovici, Cuza ca si alti afemiati celebri a pierdut totul si a sfarsit tragic.
Slăbiciunile, imoralitatea sexuala cu femeile usoare care s-au strecurat în anturajul domnitorului și jocurile de noroc l-au daramat. L-au cumpărat pe bani grei pe C. Liebrecht, fostul șef de cazinou de la Galați, ajuns director general al Poștelor, unul dintre apropiații lui Alexandru Ioan Cuza. Acesta l-a denigrat pe Mihail Kogălniceanu, producând ruptura gravă dintre ei. Tot prin el o cunoscuse pe Maria Obrenovici, văduva prințului sârb cu același nume, amantă cu care Cuza avea deja doi copii (știm că erau înfiați, doamna Elena, soția lui neputând a avea copii), care apoi nu a mai rămas mult timp la București, plecând în Germania și ajungând chiar în anturajul împărătesei Augusta, soția Kaiserului Wilhem I.
Maria Obrenovici, amanta care îl striveşte pe marele Cuza!!!
Constantin Catargi, unul dintre uzurpatori, a direcţionat-o pe Maria, fiica sa cea mare, să ajungă în patul domnitorului. Era o văduvă tânără, ispititoare şi ambiţioasă. Domnitorul era mare amator de aventuri. Între cei doi începuse deja, cu mai mult timp în urmă, o fierbinte poveste de dragoste.
Maria s-a născut la Iaşi în 1835. A fost căsătorită cu un general sârb, a devenit apoi soţia lui Efrem Milos Obrenovici, mort în 1860, cu care a avut un băiat, Milan, viitorul rege al Serbiei. Era mai tânără decât Elena Cuza cu 10 ani, mai frumoasă şi mult mai feminină. Dorea din tot sufletul să ia locul Elenei, motiv pentru care a întrebuinţat toate armele arsenalului feminin. (Postat de Horia, 2 iunie 2010: Alexandru Ioan Cuza şi Maria Obrenovici – iubire pasională)
O altă greșeală făcută de domnitor este că, în urma demisiei guvernului Crețulescu (asaltat de atacurile ziarului Clopotul, condus de Eugeniu Carada), el a schimbat câțiva miniștri care îi erau fideli, înlocuindu-i cu alții care complotau împotriva sa.
Colonelul Nicolae Haralambie a fost atras tot printr-o femeie în cercul complotist, se pare prin doamna C., cu opțiuni puternic liberale.
http://adevarul.ro/cultura/istorie/maria-obrenovici-amanta-striveste-marele-cuza-1_52943cb0c7b855ff563d17c2/index.html
În noaptea de 11 februarie 1866, Maria Obrenovici a fost pusă să-și joace rolul ei (tatăl ei era Constantin Catargi, unul dintre complotiști), lăsând ușa deschisă conspiratorilor, care au apărut în zorii zilei. Domnitorul, care abia adormise nu a mai putut riposta cu pistolul la tâmplă și șantajat probabil cu viața soției și copiilor adoptați, arestați și ei în alt apartament. A semnat sub amenințare pe spatele unui trădător abdicarea sa și a fost dus pe ascuns afară din Palat (soldaților din Gardă li s-a ordonat să stea cu spatele!) și în mare liniște (cu trăsură cu cai care aveau picioarele bandajate!) în exilul său forțat.
Domnitorul, se pare că se resemnase, știind că adversarii săi nu vor renunța niciodată la obiectivul lor central de a aduce un principe străin în locul său și dorise în acest fel, să prevină un război civil distrugător. A respins ulterior oferta generalilor săi loiali.
După abdicarea lui Cuza, s-a format o locotenenţă domnească, formată din Lascăr Catargiu (unul din liderii Partidului Conservator creat mai târziu la 1880), generalul Nicolae Golescu (ajuns prim-ministru liberal în perioada mai-noiembrie 1868) şi colonelul Nicolae Haralambie.
Interesant este faptul că după abdicare, în aceeași zi era trecut pe document noul principe, belgianul Filip de Flandra, despre care nu știm încă din ce motive, a refuzat oferta aceasta extrem de generoasă. Poate că s-a temut, că nu va fi deloc popular precum predecesorul său. Poate că nu avrut să renunțe la țara lui natală pentru o dinastie incertă.
Potrivit unei surse (Postată pe internet: Horia, 2 iunie 2010), ,,Maria Obrenovici s-a sinucis la Dresda, în anul 1876” și că ,,există şi bănuiala că a fost asasinată pentru spionaj”. Interesant este faptul, că mai târziu, în secolul XX, mai precis prin anii ’30, aceeași stratagemă de corupere și spionaj va fi utilizată cu succes de către masonerie și față de regele Carol al II-lea, cu slăbiciune pentru femei ușoare, prin Elena Lupescu (născută Woolf, de origine evreică), care va intra chiar în rândurile acesteia (cu gradul 32).
E adevărat că poporul l-a iubit pe Cuza încă din vremea sa, i-a creat o aură legendară. Pilda cu ,,ocaua mică și ocaua mare” este relevantă în acest sens. Țăranii i-au fost recunoscători pentru că au fost scăpați de servituțile feudale. Nu însă și de sărăcie. Dar ei nu au înțeles cu ce preț s-a făcut reforma agrară și neavând și mijloacele cu care să-l lucreze au fost nevoiți a-l vinde la un preț mic sau a-l da în arendă obținând un câștig nesatisfăcător. Uitați-vă ce mult se aseamănă această situație cu cea de după 1989, când a început retrocedarea pământurilor colectivizate în timpul comunismului.
De asemenea, felul în care fost detronat de complotiști și escortat pe ascuns până la ieșirea din țară, felul în care a fost întâmpinat după moarte (de mii de oameni în Gara Ițcani din orașul Suceava, în Verești, Dolhasca, Liteni, până la moșia sa Ruginoasa), ne arată că era într-adevăr iubit, iubit nu numai de soldați, că fusese totuși un patriot. Acești români îl considerau de-al lor, se identificau într-un fel cu el, în contrast evident cu noul domn adus din străinătate, care avea și o misiune mult mai ușoară, aceea de a continua practic reformele începute de Cuza.
Cineva, sub protecția anonimatului, declara că domnul Cuza va rămâne veșnic în inimile românilor și că se încearcă terfelirea memoriei postume a acestuia ca și în cazul lui Ștefan cel Mare și Mihai Viteazul. Lucrurile nu stau chiar așa.
Precizăm că Ștefan cel Mare a fost canonizat, trecut în rândul sfinților români și pe bună dreptate, pentru meritele sale deosebite în apărarea și sprijinirea credinței noastre strămoșești, ortodoxia. Mihai Viteazul urmează se pare a fi și el canonizat. Ei au făcut donații importante mănăstirilor din Sfântul Munte Athos, pentru ca monahii români și greci să se roage pentru poporul român. Iar domnitorul Cuza ce-a făcut cu ele? Le-a interzis cu desăvârșire…
De ce a fost detronat Alexandru Ioan Cuza de către masonerie? Pentru că era român și patriot, și pentru că nu mai asculta de directivele masonice.
Masonii ar fi putut să-l ucidă așa cum au făcut credem cu Barbu Catargiu, primul ministru, unul din marii moșieri (conservator), pentru a-l discredita și acuza pe domnitor. Sau poate chiar A. I. Cuza a ordonat acest lucru, ceea ce este mai puțin plauzibil.
Oricum, el a fost sacrificat pentru masonizarea și jefuirea mai rapidă a statului român, prin aducerea în țară (pe ascuns) a unui prinț mason din Casa de Hohenzollern în persoana lui Carol I, de către masonii liberali radicali I. C. Brătianu și C. A. Rosetti. Ce straniu și coincidență în faptul că soția lui Cuza (din familie Elena Rosetti) poartă numele unuia dintre conspiratori!
Iată și una dintre declarațiile Doamnei Elena: ,,În apropiere de Heidelberg trecând printr-un tunel (Mont-Cenis), Cuza răci și se îmbolnăvi. Și cum era puțin astmatic, pe dată ce sosirăm la hotel (Europa), vroii să-i fac tratamentul pe care-l știam eu. Dar prințul Obolenski, care se afla acolo, ne recomandă un medic, care după părerea mea, ignora sau se făcea că ignorează boala. Prescripțiile lui nu mi se păreau deloc eficace și eu îi spuneam lui Cuza să schimbăm doctorul, căci nu e bun de nimic. Îi aplicai șervete ude cu apă rece pe piept și pe ceafă. După puțin timp Cuza muri.” (vol. Pe urmele lui Alexandru Ioan Cuza, Dan Bogdan și Viorel Știrbu, Ed. Sport-Turism, 1985, p.223)
Încă o observație, zic eu interesantă: Pe 24 ianuarie 1866 se organizase un bal la reședința familiei Șuțu, inclusă în cercul conspiratorilor (conform sursei: Maria Obrenovici, amanta care îl striveşte pe marele Cuza, Historia.ro, Autor: Mircea Duţu), dar momentul loviturii de stat a fost amânat. Știm însă, că și Mihai Eminescu, marele nostru patriot român, a fost internat cu forța în casa doctorului Gheorghe Șuțu, unde i s-au aplicat în mod criminal injecții cu mercur deși era sănătos… Masoneria lucrează și prin medici…
Citiți Protocoalele Înțelepților Sionului și vă veți convinge. Masonii erau îndemnați să-și determine copiii să devină medici, avocați, etc. Iar a ucide pe cel mai bun dintre creștini (numiți goimi, în traducere animale) era o îndatorire și nu era păcat…
Pe de altă parte, este de notorietate pentru publicistica lui Eminescu, critica foarte dură la adresa liberalilor pe care îi numește ,,roșii”. Caragiale va scrie şi el dur la adresa regelui Carol I, ,,uzurpatorul’’ într-un fel al lui Cuza.
http://saccsiv.wordpress.com/2014/02/23/radu-iacoboaie-a-fost-mason-alexandru-ioan-cuza/#more-21039
“Multe aventuri amoroase cu femei ieftine, întâmplatoare, insignifiante”
Prima relație extraconjugală mai cunoscută este cea cu Cocuța Vogoride, soția caimacamului Nicolae Vogoride. Iubirea pentru Cuza au determinat-o pe aceasta să-și trădeze soțul, trimițându-i lui Cuza scrisorile compromițătoare privind falsificarea alegerilor din 1857, scrisori folosite în denunțarea ilegalităților și anularea scrutinului.
http://www.neuronu.ro/ca-sa-intelegi-de-ce/alexandru-ioan-cuza-aventurile-galante/
Barbatii slabi sunt toti cei care ajung la mana sau mai bine zis pizda curvelor si apoi sfarsesc tragic. Da si-o merita din plin!!! Grav e ca nataraii nu invata niciodata nimic!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu