Noul Cod Penal - Cadou pentru Curve

Monstruozitati juridice

Noul Codul penal de mare scroafa

 Pe cine avantajeaza/ favorizeaza Noul Cod Penal? Pe femei sau pe barbati?

Logica este ştiinţa gândirii corecte. De la Platon şi mai ales de la părintele logicii fundamentate în întregul ei sistem conceptual, Aristotel, omenirea a fost învăţată cum trebuie să raţioneze corect, care sunt modalităţile de stabilire a valorilor de adevăr în raport cu falsul şi cum funcţionează logica binară aplicată, care a constituit suportul procesualităţii gândirii artificiale a calculatoarelor care astăzi intră în competiţie cu mintea umană. Aristotel a conceput logica ca pe un Organon al minţii  universale tocmai pentru a scuti gândirea umană de erori, sofisme şi paradoxuri.

 În linie aristotelică progresele înregistrate în planul cunoaşterii şi acţiunii umane au fost fulminante. Toate ştiintele şi-au aliniat discursul, axiomele, concepţiile şi demersurile la inferenţele gândirii corecte tocmai pentru a se  putea valida ca discipline ştiintifice de sine stătătoare. Numai în domeniul politic şi în cel juridic lucrurile au rămas într-un funest impas. Sofismele ideologice au pus stăpânire pe mecanismele de gândire şi continuă cu înverşunare să distorsioneze raţionarea validă.

Cele 4 principii fundamentale ale gândirii corecte  principiul identităţii, princpiul noncontradicţiei, principiul terţului exlus şi cel al raţiunii suficiente sunt flagrant încălcate în sfera politicii şi mai grav în domeniul reglementărilor de drept. Pseudo-raţionamentele juridice sunt cele mai nefaste şi cu repercusiunile cele mai perfide care prejudiciază actul de justiţie, transformându-l într-o mascaradă cinic-caricaturală care distrugedreptatea şi demnitatea umană.

Justiţia aberantă

        E aproape de neimaginat cum pretinşi specialişti în domeniul juridic, titraţi la greu cu titluri profesionale, ajung să impună reguli de drept fără să stăpânească raţionamentul juridic. Un exemplu edificator  în acest sens ne este oferit de impostorii care au lucrat la reglementările noului Cod Penal. Rezultatele nu sunt decât  un întreg şir de aberaţii care străbat legea penală de la un capăt la altul.

        Toată istoria dreptului construită logic începând cu formele embrionare ale gândirii juridice arată limpede că în materia conduitelor antisociale regula care guvernează norma juridică penală prevede sancţinator eliminarea cauzelor care determină săvârşirea infracţiunilor. 

        Incriminarea efectelor comportamentului infracţional este injustă dacă nu se pleacă întotdeauna de la cauză. Tocmai de aceea în toată legislaţia penală a lumii infracţiunea de prostituţie condamnă aspru, cum este şi firesc, subiectul activ al comiterii acesteia, prostituata, şi nu pe beneficiarii serviciilor sexuale ale acesteia. Pericolul social al prostituţiei ca infracţiune săvârşită de persoana care, indiferent de motive,  îşi pune la dispoziţie corpul pentru a obţine foloase materiale este major prin gravitatea şi implicaţiile sale multiple. La fel tratează statele interesate de sănătatea şi moralitatea populaţiilor lor şi infracţiunile de adulter. De aceea pretutindeni şi în trecut sancţionarea prostituatelor era una severă care putea culmina cu omorârea cu pietre, încarcerarea ori munca silnică pe viaţă. Este limpede că vinovăţia îi aparţinea integral prostituatei şi nucolateralilor apăruţi mai târziu, numiţi proxeneţi şi inventaţi ideologic tocmai pentru a fi găsiţi ţapi ispăşitori.

Oricine poate uşor pricepe că în absenţa femeii care se prostituează nu are cum exista proxenetism. Ori, numai nişte minţi cretine spălate de ideologia feminismului  pot lăsa curvele în libertate,  depenalizând prostituţia, ceea ce în drept înseamnă o formă de legalizare tacită, conform prezumţiei, ceea ce nu e interzis e permis, în timp ce proxenetismul, care are ca unică raţiune incriminatorie existenţa prostituatelor, este în continuare menţinut şi incriminat ad absurdum ca infracţiune. 

Altfel spus, nu mai există prostituate deoarece Codul Penal nu le mai identifică sancţionator dar există, paradoxal, proxeneţi. O asemenea stupiditate e inadmisibilă şi numai nişte oligofreni castraţi pot admite asemenea reglementări aberante. Dincolo de aspectul discriminatoriu al bărbaţilor, care de regulă sunt implicaţi în infracţiunile de proxenetism, apare inechitatea şi injusteţea legiferată în chiar norma penală de drept. Rezolvarea logică şi juridică corectă a acestui tip de infracţiuni nu putea fi alta decât cea a egalităţii de tratament juridic a prostituatelor cu proxeneţii şi, prin urmare, incriminarea prostituţiei şi pedepsirea în acelaşi regim sever atât a prostituatelor cât şi a proxeneţilor. 

Este ilogic să condamni proxeneţii când acestora li se ia obiectul muncii. E mai mult decât limpede că nu poţi elimina proxenetismul atâta timp cât încurajezi prostituţia favorizând-o  legalmente. Adică admitem prostituate la liber dar condamnăm proxeneţi. Halal Cod Penal!!!  Asemenea monstruozităţi juridice menite să altereze ordinea  şi morala socială nu pot fi decât creaţia unor stipendiaţi ideologici cărora le lispeşte minima logică, că de cea a bunului simţ nici măcar nu poate fi vorba.