Ce-o fi gandit parintele psihanalizei, Sigmund Freud, pe patul de moarte, sub influenta morfinei? In cartea “Ultimul vis al lui Freud”, scrisa de D.M. Thomas, fantezia se impleteste cu realitatea. Rememorandu-si viata si incercand sa-si inteleaga propriile vise, personajul Freud reflecteaza asupra impactului pe care teoriile sale le-ar putea avea dupa disparitia sa.
Protagonistul amesteca, intre delir si suferinta, episoadele reale cu cele imaginare ale propriei vieti, construieste un prezent la intersectia dintre vis si realitate, psihanalizeaza evenimente, anticipa ‚profetic” ce se intampla abia in zilele noastre si isi prezinta fantasmele incestuoase drept adevaruri. In aceasta proiectie, spre uimirea cititorului, sotia sa apare drept sora, fiica se infatiseaza drept iubita. “Majoritatea cuplurilor respectabile de evrei pe care le cunosteam erau, in secret, intr-o proportie considerabila, incestuoase”, spune personajul Freud.
Dialogul lui Freud cu inconstientul propriu devine un pretext pentru construirea unui univers detabuizat, pe care unii l-ar putea considera scandalos de-a dreptul, in care cititorul se gaseste absorbit. “Sunt in favoarea unei vieti sexuale de o libertate infinita”, declara, in carte, Freud. Iar lucrurile care nu s-au petrecut in realitate pot capata, in minte, o viata a lor. Perversa si pe alocuri datatoare de fiori, cartea britanicului D.M. Thomas recompune tabloul autoanalizei lui Freud, analiza pe care acesta din urma nu si-ar fi putut-o face, probabil, decat in zilele noastre, cu conditia sa supravietuiasca propriei sale morti.
Nascut in 1856, Sigmund Freud, parintele psihanalizei, de care s-a prevalat feminismul in directia libertinismului sexual extravagant acordat femeilor, provenea dintr-o familie de negustori evrei din Freiberg(actualmente pe teritoriul ceh)situat atunci in Imperiul Habsburgic. Freud a studiat medicina la Universitatea din Viena si s-a specializat in neurologie si psihiatrie. In cercetare a examinat efectele terapeutice ale cocainei si hipnozei, s-a preocupat de cazurile de isterie, pe care le explica prin existenta, in trecutul pacientului, a unor experiente sexuale traumatice. Termenul „psihanaliza" apare in 1896. In volumul „Interpretarea viselor" (1900), Freud elaboreaza conceptul de „inconstient", iar ideea de sexualitate infantila din „Trei eseuri despre sexualitate" stirneste un urias scandal. In 1906 il cunoaste pe C.G. Jung. Odata cu anexarea Austriei de catre nazisti, se exileaza in Marea Britanie, cu un an inainte de a muri.
Exacerbarea psihanalizei a servit revolutiei sexuale si dezmatului sexist actual. Feminismul, homosexualitatea, pedofilia, lesbianismul si chiar incestul sunt roadele teoretico-ideologice ale freudismului exploatat in formele cele mai perverse cu dezechilibrele si consecintele vizibile nefaste asupra familiei si societatii in genere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu