Cine este Hymenaios?

 Profan şi sacru

        Legendarul Hymenaios este fiul procreat, de o desăvârşită frumuseţe, a lui Apollo, care a însămânţat-o pe Clio, fiica lui Zeus. Hymenaios este zeul grec al căsătoriei, borna ontologică fundamentală a cărei pecetluire este legată embrionar de importanta semnificaţie a membranei căreia i-a dat numele de himen şi care desemnează integritatea fecioarei.

        Hymenaios prezidează întreg ceremonialul căsătoriei în mitologia greacă. Celebrat în cântecele ancestrale ale originilor intonate solemn în refren cu “Oh Hymen! Oh Hymenaeus!”, Hymenaios este menţionat de Homer în “Iliada”, de Vergliu în “Eneida” şi se bucură şi de o aleasă apreciere în “Hamlet”, şi în alte scrieri din opera marelui William Shakespeare:

        “Tis Hymen peoples every town;

          High wedlock then be honoured.

          Honour, high honour, and renown,

          To Hymen, god of every town!”

Hymenaios, care nu lipseşte nici din referinţele atribuite lui Hesiod şi lui G. Valerius Cattulus, apare şi în lirica greacă a lui Sappho, redată şi în versurile incluse în antologia de poezie întocmită de M.L. West

         High must be the chamber –

         Hymenaeum!

         Make it high, you builders!

         A bridegroom’s coming –

         Hymenaeum!

         Like the War-god himself, the tallest of the tall!

Odată cu Renaşterea Italiană, care preia paradigma greacă a frumuseţii întruchipată de corpul puberului, a efebului aşezat în vârful piramidei estetice ca model suprem al frumosului, Hymenaios se impune în reprezentările artistice ca un tânăr chipeş înveşmântat cu ghirlande de flori, care obişnuieşte să poarte în mână torta iubirii virginal aprinse. 



Milenara istorie a spiritualităţii umane reuneşte foarte multe femei cu biografii luminoase care şi-au cultivat această virtute de a fi credincioase imperativului moral divin şi după căsătorie au fost credincioase soţilor lor şi în spiritul acesta şi-au crescut copiii de la fragedă vârstă. Graţie acestor femeii adevărate, leagănul supravieţuirii şi-a împlinit rosturile, în timp ce vestalele desfrâului au ucis viaţa cu trupurile lor neînfrânate stigmatizând inconştient destine.

        Darul suprem al virginităţii capătă consacrare definitivă în cuvântul biblic a lui Dumnezeu: “Ferice de omul care va găsi o femeie cinstită” dar şi în avertismentul absenţei acesteia “Bărbatul va da o carte de despărţire”. Sf. Pavel dixit: “Fugiţi de curvie! Orice păcat, pe care-l face omul, este un păcat săvârşit afară din trup; dar cine curveşte, păcătuieşte împotriva trupului său.” (1 Corinteni 6:18)

Expresia explicită a marilor adevăruri ale căsătoriei este concis sintetizată în “Căsătoria să fie ţinută în toată cinstea, şi patul să fie nespurcat, căci Dumnezeu va judeca pe curve şi pe preacurvari.” Sf. Pavel Epistole [13:4]