In literatura pizdofila si-a facut aparitia inca o lucrare feminista care le dă straşnic la cap bărbaţilor, pe care, autoarea, evident o evreică, Hanna Rosin, îi vrea morţi şi la propriu şi la figurat. Nu de alta dar curva scriitoare le da sfaturi curvelor cititoare cum sa-i omoare pe bărbaţi şi orgasmează cu suratele ei purtătoare de pizde despre cum ucid femeile pe barbati in SUA, cu metode mai subtile decat ar face-o bărbaţii. Ce mai tura vura, curva evreică ştege inca odata pe jos cu bărbăţia a cărui sfârşit o proclama cu fiecare pagină a cărţii.
Carte apare intr-un context în care la romanika se pupa pizda de curvă de dimineaţa până seara. Pizdofilii de serviciu de la trustruile de presă evreieşti care deţin mai toate televiziunile şi ziarele din RoMaNia o ţin permanet cu căt e de grozavă femeia. Pizdofilul Gâdea Mihai, adventistul de la Antena 3 nu se lasă deloc mai prejos şi proslăveşte la pizde cât duce trenul. E în trend cu mişcarea criminală de distrugere a masculinităţii ordonată de stăpânii săi circumcişi.
Hai sa preluăm şi recenzia de pe un site care ani buni a mângâiat curvele pe creştet cu aceleaşi refrene prăfuite mame, fiice,,,, ace , brice şi carice. Trist e să scrii recenzii despre minciunile unei curve care aruncă cu kakat in toţi bărbaţii, miza nefiind doar una personală, a ei, ci a sistemului criminal evreo-american care a făcut posibile asemenea monstruozităţi la adresa masculinităţii, pe care mai mult ca orcănd, iată o spune, trompeta Hanna Rosin, o vrea definitiv îngenuchiată. Iată cum prin curve la care le-au dat putere în labe, evreii plutocraţi au distrus lumea, ca să o poată stăpânii in continuare fără dureri de cap. E o recenzie prea blândă cu borâtura de scroafă care a scris maculatura ordinară intitulată,
THE END OF MEN
THE END OF MEN AND THE RISE OF WOMEN- FEMINISM+AVORT+CRIMĂ+LESBIANISM
HANNA ROSIN
HANNA ROSIN
Publicatiile feministe privind relatiile dintre barbati si femei si sot si sotie propun o paradigma total deferita si radical opusa celei crestine ori traditionale. Scrierile acestea devin tot mai frecvente, radicale si agresive.Dar, din nefericire, si influente, in media, relatiile sociale, legislatie, pedagogie, si educatia si cresterea copiilor.In Occident, insa, ideologia feminista privind relationarea intre sexe domina dialogul social, doctrina pedagogica, si influenteaza politica si legislatia. Platformele de promovare a feminismului sunt numeroase. In America marile publicatii feministe, Jezebel, the Atlantic, Slate ori Salon sunt focarele care plamadesc ideologia anti-masculina, pro avort si pro-homosexuala.Un exemplu recent al acestui trend in voga este recenta aparitie editoria a lui Hanna Rosin (2012), The End of Men and the Rise of Women(“Sfarsitul barbatilor si ascensiunea femeilor”), un titlu indraznet care insa spune multe. Astazi facem o scurta recenzie a acestei carti, cu nadajdea de a va informa si atentiona asupra ideilor stranii privind relationarea intre sexe care bintuie lumea occidentala.
Ce meclă are borâtura de autoare!tipic..... horor! Poate vă explicaţi de ce urăşte bărbaţii.
HANNA ROSIN aduce cu castratoarea Firea!
Teza esentiala a cartii este ca barbatii sunt lasati de caruta, femeile si-au descoperit adevarata vocatie, istoria si viitorul sunt de partea lor iar influenta barbatilor e nu numai in descrestere dar curind va fi minimalizata sau chiar anihilata. Cartea iti da, de fapt, de inteles ca, spre deosebire de alte “ism”-uri ale istoriei, feminismul va duce la un viitor utopic unde influenta barbatilor va fi eradicata, iar aceea a femeilor va fi dominanta. Asta se intelege prin the end of men si the rise of women.
Cele 271 de pagini ale cartii sunt impartite in 8 capitole si o concluzie, fiecare capitol explorind o dimensiune diferita a relatiilor intre barbati si femei si fiecare ajungind la concluzia ca barbatii pierd iar femeile castiga. Asemenea unui eveniment sportiv unde o echipa pierde iar cealalta castiga.
Revoluţia sexuală împotriva bărbaţilor!
Rosin isi incepe argmentele cu revolutia sexuala care nu numai ca, afirma ea, a eliberat femeile de normele traditionale sexuale, dar femeile sunt cu un pas inaintea barbatilor privind noile norme sexuale. Femeile au devenit mai libertine privind normele de interactionare sexuala intre sexe. Multe dintre ele nu mai asteapta ca barbatii sa le ceara in casatorie ci dau ultimatum barbatilor, fie ca le iau de sotii, fie ca gasesc pe altii. In plus, fetele, mai mult ca baietii, stabilesc noile norme de conduita sexuala intre sexe. Monogamia e respinsa. Sondajele de opinie arata ca fetele isi insala prietenii mai mult decit baietii isi insala prietenele. Pentru Rosin asta e un lucru bun, indica ca fetele post-moderne sunt “in controlul” relatiilor, dicteaza si definesc noile reguli, au scapat de patriarhat, si isi folosec sexualitatea pentru a negocia termenii unei posibile casatorii. Nu ati citit gresit – in noua epoca de relationare femeile “negociaza” termenii casatoriei.
HANNA ROSIN
Daca in trecut casatoriile in diverse culturi erau “negociate” de parinti, astazi ele sunt negociate de viitoarele mirese. Termenii negociati ori negocialibi includ (1) daca vor avea copii, cind si citi; (2) cit va dura “perioada de proba” (adica concubinajul) inainte de casatorie; (3) planificarea venitului pe care ea si el il vor aduce in familie; (4) normele sexuale (monogamie ori relatii sexuale si cu persoane din afara casatoriei); (5) cine plateste anumite cheltuieli majore din familie (cel care castiga mai mult ori proportional cu castigul fiecaruia). Acesti termeni devin contracte pe care, dupa casatorie, sotii se obliga sa le respecte iar in caz contrar se pot da in instanta. In cuvintele proprii ale lui Rosin, “The sexual revolution of the 1960s and 1970s transformed women’s behavior, but in some ways the changes of the last thirty or so years have been just as profound. … what makes it stand out is the new power women have to ward off men if they want to.” (p. 19) (“revolutia sexuala din anii 1960 si 1970 a transformat comportamentul femeilor, dar in anumite privinte schimbarile din ultimii 30 de ani sau cam asa ceva au fost la fel de profunde. … ceea ce e diferit e noua putere pe care femeile o au sa respinga barbatii.”) Un lucru laudabil, zice ea, pentru ca femeile isi folosesc influenta sexuala in relatiile cu barbatii nu doar sa fie in rind cu barbatii ci sa-i si intreaca (“… not just to keep up with the men, but to surpass them.”) (p. 29)
Revolutia economica mondiala împotriva bărbaţilor
Rosin discuta impactul revolutiei economice care, zice ea, a favorizat femeile si a defavorizat barbatii. In sensul acesta, cu toate ca se poate argumenta mai putin impotriva datelor statistice aduse de Rosin, concluziile ei nu sunt tocmai corecte. Revolutia economica, afirma ea, a dovedit ca femeile sunt mai competitive decit barbatii. S-au ajustat mai bine la schimbarile economice din ultimele doua generatii. Daca in 1970 femeile contribuiau doar pina la 6% din venitul unei familii americane, in 2010, la ultimul recensamint, contributia lor a ajuns la 42.6%. Mai mult de o treime din familiile americane au ca si “cap de familie” (in privinta venitului) o femeie nu un barbat. Aceste femei nu mai au “nevoie” de un barbat sa le ingrijasca ori sa puna piinea pe masa pentru familie. Dar asta a dus si la cresterea divortului, cauzat de gelozie intre soti privind cine castiga mai bine. Iar in familiile unde femeile cistiga mai mult, barbatii stau acasa ori petrec mai mult timp cu copiii, gatind, schimbindu-le scutecele ori dindu-le de mincare. Dar in asta e si un pericol. Tot mai multe femei de succes se pling, asa cum fac de fapt si multi barbati, ca barbatii sunt interesati mai putin in ele si mai mult in banii lor. Ilustratia folosita este aceea de “gold digger”, adica barbati oportunisti in cautare de aur.
HANNA ROSIN. In Aspen e si Geoana Mircea PSD!
Castigul banesc, insa, s-a produs, la fel si ca la barbati, prin ore prelungite de lucru, mai putina odihna, mai multa frustrare, mai multa oboseala, stress in relatii. La ora actuala daca barbatii americani lucreaza, in medie, 42.6 de ore saptaminal, femeile lucreaza 46.4 de ore. Deasemenea, succesul femeilor la locul de munca a schimbat relatiile traditionale in casatorie. De exemplu, spaniolele cu profesii bune si salarii bune se casatoresc cu barbati “progresivi” din Belgia ori Elvetia, pe cind barbatii spanioli se casatoresc cu femei traditionale din Colombia si Ecuador. Iar in Corea de Sud si Japonia barbatii isi aduc sotii din tarile sarace ale Asiei. In alte cuvinte, progresul economic al femeilor pare sa fie corelat cu un palpabil regres relational.
La capitolul noua economie mondiala, femeile sunt tot inaintea barbatilor, continua Rosin. Pina acum 20 de ani sau cam asa ceva barbatii detineau profesiile si locurile de munca cele mai bine platite, in fabrici, constructii, cercetare, textile. Globalizarea, insa, a cauzat inchiderea in masa a multor fabrici, relocarea lor in China, India ori America Latina, si concedierea a milioane de barbati, probabil 6 milioane in doar 10 ani. Femeile insa s-au adaptat mai bine crizei economice decit barbatii. In timp ce barbatii, zice Rosin, stateau acasa ori traiau din indemnizatia de somaj, femeile s-au inscris la colegiile comunitare si s-au reprofilat pe profesii de care toata lumea are nevoie – infirmiere, invatatoare, pedagoage, asistente medicale, cercetare, stiinta, bio-tehnologie, tehnologia mediului, etc. Asa ca la ora actuala se poate vorbi, zice ea, de o adevarata disparitie a barbatilor de pe piata muncii tehnologizate a Americii, si de aparitia unui matriarhat care domina piata muncii. (“In fact, the most distinctive change is probably the emergence of an American matriarchy, where the young men especially are unmoored, and closer than at any other time in history to being obsolete – at least by most traditional measures of social utility. And the women are left picking up the pieces.”) (“De fapt, schimbarea cea mai vizibila e probabil aparitia unui matriarhat american, unde tinerii barbati ramin infipti intr-un loc fix, si mai aproape ca oricind in istorie sa devina cu totul irelevanti – cel putin din perspectiva utilitatii sociale definite traditional. Iar femeile sunt acelea care trebuie sa rezolve crizele”.) (p. 82) Matriarhat in sensul ca femeile, nu barbatii, platesc facturile si ratele la casa ori masina, femeile merg la lucru, in timp ce barbatii ramasi acasa spala rufele si copiii.
Impactul ascensiunii femeilor asupra barbatilor, insa, nu este un mit ci o realitate. Barbatii crestini o exprima cu durere. Albert Mohler, profesor la un prestigios colegiu biblic, comenta, de fapt, ca feminizarea economiei duce la feminizarea bisericii si la disparitia barbatiei, a sensului de a fi barbat. “The real issue, zice el, is not the end of men, but the disappearance of manhood.” (“Adevarata ipoteza aici nu e sfarsitul barbatilor, ci disparitia sensului barbatiei la barbati”) Sociologii crestini observa lucrul acesta in scaderea ratei casatoriei in comunitatile crestine si cresterea divortului. Chiar si intre crestini stresul a devenit de multe ori fatal. Sotiile care lucreaza se pling ca sotii nu aduc bani in casa ci cheltuie ce castiga ele.
Revolutia din educatie împotriva bărbaţilor
Datele statistice indica ca si revolutia in educatie a pus femeile inaintea barbatilor, zice Rosin. Si intr-o oarecare masura e adevarat. Sunt unele colegii din America unde 60% dinstudenti sunt femei. Aici trebuie sa privesti, zice Rosin, sa intelegi viitorul Americii si al lumii. (“And it’s largely because women dominate colleges that they are taking over the middle class”.) Clasa de mijloc, burgheza, le apartine, zice Rosin. Numarul barbatilor tineri care se inscriu la universitate e in scadere. Decalajul e chiar disproportionat de mare in Norvegia unde cu 18% mai multe femei decit barbati absolvesc universitatea.In restul Europei si Australia discrepanta e de 10%. Dar unde Rosin da gres este ca incearca sa explice decalajul educational intre sexe unei presupuse inferioritati intelectuale a barbatilor. (p. 155) Barbatii, afirma ea, au mai putina rabdare si perseverenta decit femeile. Nu rezista stresului academic atit de bine cit rezista femeile. Explicatia mai potrivita, insa, s-ar putea sa fie ca barbatii inca castiga cu $7.000 de dolari pe an mai mult decit femeile. Iar, pentru o femeie, drumul spre un salar mai mare trece prin universitate.
HANNA ROSIN
E feminismul de blamat pentru ca barbatii bat in retragere? Unele feministe afirma lucrul acesta si atentioneaza ca atitudinea femeilor fata de barbati trebuie schimbata. Mai putina agresivitate si mai multa rabdare si afectiune, cer unele dintre ele. Tot mai mult se vorbeste despre un asa numit “razboi impotriva baietilor” (“the war against boys”), unul declarat de miscarea feminista radicala care vede in fiecare baiat un agresor, un potential viitor sot violent. Rosin, insa, respinge aceste vederi ca fiind nefondate. In contrast, ea adera la ceea ce tot mai multi sociologisti numesc “neuromania”, adica explicarea fiecarui fenomen social din perspectiva functiilor cerebrale. Baietii, zice Rosin, sunt, din cauza structurii lor cerebrale, dezorganizati, dezorientati, si putini dintre ei sclipesc intelectual. Sunt galagiosi, pe cind fetele sunt mai silentioase si se concentreaza mai bine si usor asupra invataturii.
Revolutie feministă in criminalitate
Dar la capitolul criminalitate? Aici Rosin pune pe femei tot inaintea barbatilor, dar conchide, uimitor, ca nivelul elevat al criminalitatii in rindurile femeilor dovedeste un trend de fond pozitiv – femeile simt ca au putere, si nu se mai simt inhibate de normele sociale traditionale. Crimele de interes mediatic nu mai sunt neaparat cele comise de barbati, ci cele facute de femei. Crimele lor, bine documentate in procesele din tribunalele americane, sunt mai bine gindite, mai bine puse la punct. Daca in trecut ele isi omorau barbatii punindu-le otrava in mincare, azi ii ucid mai sofisticat. Motivatia pentru majoritatea acestor crime au de a face cu emanciparea femeii, afirma Rosin. In multe cazuri motivatia uciderii sotului a fost ca si-a pierdut slujba si ea nu a vrut sa-l intretina, a castigat mai mult ca el, a fost mai educata ca el, i-a fost rusine sa-l scoata in societate, ori ca i-a fost rusine sa-l mai aibe de sot in timp ce barbatii de la birou erau mai educati, sofisticati si mai in forma. Altele si-au ucis sotii din lipsa de satisfactie in viata intima. Rosin face o treaba buna relatind detalii interesante de astfel de crime in New York, California si Texas. Uciderea barbatilor e trendy pentru feminismul post-modern. Criminalitatea in rindul femeilor e socanta. In doar 18 ani a crescut de la 11% la 18% din totalul crimelor comise in America, iar statistici facute public in ultimii ani arata ca peste 50% din incidentele de violenta domestica au fost cauzate de femei, nu barbati.
Mai socant, insa, e ca criminalitatea e si mai ridicata in rindul tinerelor fete. Adolescentele se rafuiesc aidoma unor haiduci, si se lauda online cind isi vinetesc prietenii (“boyfriends”). Cum explica ele violenta? Vor sa dovedeasca ca nu sunt niste fiinte firave. (“I smack my boyfriend because people think I’m soft”.) (p. 181) O noua cultura criminala, tipic feminista, e in fasa.
In general acestea sunt doctrinele care le citim in carea lui Rosin despre presupusul capitol “final” din istoria barbatilor si presupusul “prim” capitol din ascensiunea femeilor. Totusi, argumentele lui Rosin nu se potrivesc realitatii. Ea face aceasi gresala care o fac mai toti sociologii: iau temperatura comportamentului social in citeva campusuri universitare si isi extrapoleaza concluziile subiective la scara intregii societati. Cu toate acestea, mesajul lui Rosin identifica ceea ce ar trebui sa ne preocupe si pe noi, un trend incipient, real dar si ingrijorator. Crestinii promoveaza o paradigma diferita a relationarii intre sot si sotie. In casatorie sotul are obligatia de a fi responsabil si de a nu-si cauta propriile foloase ci foloasele sotiei si a copiilor lor. La fel, sotia are obligatia sa caute mai intii foloasele sotului si a copiilor. Intre sot si sotie nu poate exista competitie nici reprosuri privind cine castiga mai mult sau mai putin. Asta este familia idela, crestina, cea definita in Biblie. Este familia pe care o dorim si o celebram, noi romanii, ca ideal si aspiratie, in acest sezon al dragostei.
AFR va recomanda: Va recomandam o recenzie a cartii lui Hannah Rosin, facuta de un intelectual crestin in octombrie 2012. Are un titlu la fel de sugestiv: “The End of Men: the End of Women Too?” (Sfarsitul barbatilor, dar si sfarsitul femeilor”?) O puteti citi, in engleza, aici: http://www.thepublicdiscourse.com/2012/10/6470/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu