Discriminarea barbatilor

Egalitatea de sanse inseamna de fapt discriminarea barbatilor

Bastarzi din eprubetă

 Femei care se reproduc de capul lor

 Spermă gratis pe stoc de la fraieri

 Copiii – o marfă a femeilor frivole

 Rasism şi discriminare 

Statul român discriminează bărbaţii încălcându-le drepturile fundamentale şi pe cele privind realizarea drepturilor lor la reproducere naturală sau asistată. Conţinând nu mai puţin de 38 de texte neconstituţionale, legea privind sănătatea reproducerii şi reproducerea umană asistată medical este una din expresiile perfecte ale misandriei şi a politicilor de supunere a  bărbaţilor unui regim reproductiv   discriminatoriu.

Încă în anul 2003 a fost iniţiată propunerea legislativă nr. 217/2003, privind sănătatea reproducerii şi reproducerea umană asistată medical. De la această iniţiativă s-a trecut la elaborarea unei legi care să reglementeze ajutorul medicinei pentru cuplurile care din diverse motive nu pot să procreeze şi să obţină o sarcină. Procedurile de reproducere umană asistată prin inseminarea artificială şi fertilizarea in vitro necesitau o legislaţie clară referitoare la sănătatea reproducerii în România.

 

 Pe parcursul unui îndelung şi anevoios proces de elaborare a legii tergiversată în cele două camere ale Parlamentului şi împănată cu tot felul de modificări şi amendamente impuse mai cu seamă sub presiunea unor ONG-uri feministe, finanţate din afara ţării de Soros, a fost adoptat textul de lege actual prin care industria mamelor celibatare, fără familii este încurajată prin lege.

 

 În forma adoptată legea lezează familia şi ştirbeşte în mod grav paternitatea conţinând un întreg şir de prevederi discriminatorii ale taţilor ce contravin dispoziţiilor constituţionale care consacră egalitatea în drepturi între cetăţeni, indiferent de sex. Legislativul a călcat astfel în picioare familia, unicul leagăn de viaţă normală, de creştere şi de dezvoltare armonioasă a copiilor şi a întinat valorile de familie seculare cedând în favoarea privilegiilor feministe acordate celor care nu formează un cuplu.

Legea supusă unui nesfârşit lanţ de reviziuiri şi avizări în cele patru comisii (juridică, a drepturilor omului, cea pentru sănătate şi cea pentru egalitate de şanse) ale celor două camere parlamentare care au dezbătut-o şi redezbătut-o a ajuns la promulgare dar preşedintele a sesizat Curtea Constituţională pentru neconstituţionalitatea unor articole. Curtea Constituţională a admis neconstituţionalitatea mai multor articole, astfel că proiectul a ajuns din nou în Parlament. Paradoxal, nu  prevederile care acordă favoruri legislative femeilor singure în a-şi face copii după bunul plac au fost cele invocate ca neconstituţionale.

Prevederile legale din noua formă a legii ar trebui să stipuleze expres serviciile medicale prin care se asigură dreptul la reproducere asistată doar  cuplurilor heterosexuale cu statut familial clar, care necesită tratamente pentru corectarea stării de infertilitate şi legiferată condiţia ca femeia care recurge la reproducere asistată să facă parte dintr-un cuplu familial.

A reglementa dorinţa unei femei singure de a avea un copil şi de a-i da, prin lege, posibilitatea acesteia de a selecta “răscolind” în sperma anonimilor donatori şi mai mult de-a alege preferenţial sexului copilului, ucigând gameţii nedoriţi, înseamnă de plano şi de facto discriminare prin exluderea bărbaţilor şi rasism sexual. E inadmisibil ca unei femei singure să i se permită să nască copii care nu vor ştii niciodată, de fapt, din ce tată provin. Femeilor celibatare nu ar trebui să le fie permis să priveze copilul de dreptul de a-şi cunoaşte tatăl din sperma căruia s-a născut. Legislaţia românească permite inseminarea artificială cu sperma donatorilor anonimi “consfiinţând” astfel procesul de disoluţie şi de degradare a familiei, servind interesele depravatelor. Prin inseminare cu sperma unui donator necunoscut, România va avea parte de generaţii de bastarzi. Copiii nu sunt o masă amorfă, produşi pe bandă rulantă din ambiţiile meschine ale unor individe incapabile să formeze familii sau celor care cu propiul organ genital şi-au cules din aventuri sexuale infertilitatea. Aceşti copii, apăruţi la comanda celibatarelor, sunt de fapt rezultatul unei perfide răzbunări comise trufaş împotriva bărbaţilor şi plătite cu preţul spermei tot unor bărbaţi pe post de donatori năuci. Iată cum şi în natalitate bărbaţii sunt puşi cap în cap de dragul unor fufe care profită de pe urma celor fraieri care le satisfac şi sub anonimat orgoliile fecundităţii.

Legea trebuie să servească doar cuplurile infertile şi nicidecum capriciile femeilor singure care, din pur egoism şi egolatrie maternală vor  copii cu identităţi dubioase şi cu vieţi fracturate de absenţa paternităţii.

În timp ce în celelalte ţări ale Uniunii Europene legea nu permite ca femeile singure să apeleze la banca de spermă, în România ele au parte de legislaţie permisivă totală. Doar în cazul cuplurilor căsătorite legea pretinde semnătura de acord a tatălui, care este obligatorie. Doar legea românească lasă la mâna femeii alegerea şi selecţia embrionilor.

În România funcţionează o astfel de bancă de spermă la Centrul de Reproducere Umană Asistată, de la maternitatea Giuleşti unde, în medie, cam 20 de bărbaţi donatori furnizează spermă pentru aproximativ 60 de cliente pe lună care vor un copil dintr-un bărbat anonim deţinător de „sămânţă” de bărbat alb. Asta preferă duduile şi e pe alese, ca la aprozar! Ce comedie cinică cu iz de rasism sexual! De multe ori sperma fraierilor ireponsabili de destinul copiilor pe care îi împrăştie inconştient în lume ajunge să alimenteze natalitatea ţiganilor deoarece sunt destule cupluri de rromi care vin pentru inseminare, dar ei nu vor niciodată ca donatorul să aibă trăsăturile tatălui brunet, cu ochii negri sau căprui, vor să fie cât mai blonzi şi cu ochii albaştri, iar copiii să iasă cât mai albi. Medicul Anca Moisa declara pentru EvZ că “nu ni s-a cerut niciodată spermă de bărbat rom”. Aşa se explică abudenţa de albi blonzi din populaţiile de rromi ale ultimilor ani.

Actul de donaţie de spermă este anonim şi benevol. Bărbaţii nu primesc bani pentru actul de donaţie, în schimb beneficiază de toate analizele şi investigaţiile medicale care trebuie trecute la „profil”.

Spermodonatorilor li se intocmesc fişe speciale amanunţite, ce cuprind toţi parametrii bio-psiho-fizici: vârstă, înălţime, greutate, culoarea părului, ochilor, constituţie, antecedente medicale, personale, grupa de sânge, Rh, analize, teste, spermograma, stare civilă, ocupaţie, hobby etc Altfel spus, băncilor de spermă nu le mai rămâne nimic necunoscut din viaţa amatorilor de donat spermă, de împrăştiat copii aiurea, donatori care, cică, ar rămâne sub “anonimat” şi cu intimitatea făcută pulbere şi cu sămânţa luată. Şi, cum conexiunile tentaculare ale seviciilor secrete funcţionează ireproşabil, după ce le sunt înregistrate toate datele conform unor exigenţe mult mai aspre decât, de pildă, standardele serviciilor militare nu e greu de preconizat că din banca de spermă identităţile alunecă uşor în băncile de informaţii. Cât de inconştienţi trebuie să fie unii bărbaţi care se vâră în gura lupului cu marca servicii secrete pe calea donării vieţii lor private la singura bancă la care, fără a negocia dobânzi, comisioane şi limite de creditare, duduile devenite infertile mai ales din cauza desfrâului sexual de junete recurg fără complexe, scrupule sau remuşcări. Ba mai mult, spermatorilor le este imprimat şi tot comportamentul de la primele contacte cu banca până la cel din camera “relaxării”. Afacerea acestei subtile “traficări” de sămânţă umană are, prin urmare, mult mai mulţi beneficari şi profitori decât cei vizibili direct la un simplu inventar de persoane.

Alegerea după rasă, frumuseţe, culoare etc. aminteşte  de naziştii din Germania, care şi ei făceau selecţii-calapod, după cam aceleaşi standarde. E, legea românească, iată, permite femeilor celibatare acest “negoţ” cu sperma bărbatului, rămas şi cu sperma dată gratuit şi anonim şi fără posibilitatea de a-şi vedea şi cunoaşte vreodată “produsele” umane ieşite din testiculele lui. Legea, în forma sa actuală, lasă la mâna femeii alegerea şi selecţia embrionilor. Sfidarea masculinităţii discriminate e vizibilă din avion şi e de domeniul absurdului de-a dreptul.

Dincolo de firescul donaţiilor care se fac de regulă în bunuri, a face donaţii în copii şi încă după tipare prestabilite la comandă, este scandalos de inuman şi de abject. Un asemenea act numai “donare” de spermă nu se poate numi, iar de încălcarea normelor etice, morale etc. nici nu se mai poate pune problema.

 

 Dar cine face, de fapt, politica demografică a României transformând reproducerea umană asistată medical într-una asistată ideologic şi politic.

Trei organizaţii neguvernamentale care în numele feminismului cădelniţează ”egalitatea de şanse” au făcut presiuni asupra  parlamentarilor să modifice anumite prevederi din proiectul de lege privind reproducerea umană asistată.  Este vorba de ong-urile implantate în România şi finanţate de evreul american George Soros, desprinse din fundaţiile sale, cu denumiri ghiduşe, care de care mai pretenţioase: Centrul de Resurse Juridice, Asociaţia ACCEPT şi Centrul Parteneriat pentru Egalitate. Aceste ong-uri au remis Comisiilor permanente ale Senatului  documente de poziţie privind proiectul legii referitoare la sănătatea reproducerii şi reproducerea umană asistată medical urmărind, în conformitate cu politica feministă pe care o practică prin discriminarea abilă a bărbaţilor şi taţilor, acordarea de privilegii totale femeilor în spectcolul desfrânării şi dispreţuirii familiei, cum ar fi dreptul acesteia de a dispune de propriul corp, dreptului adolescentelor la avort fără consimţământul părinţilor dreptul individual de a se reproduce pe cale asistată, adică drepturi cu duiumul şi nici o responsabilitate măcar de ordin social. Se ştie de ce evreii care au impus feminismul urăsc bărbaţii şi care sunt adevăratele lor scopuri. Dovada mercenării lor soroşizaţi din România au avut serioase obiecţii şi au formulat critici vehemente în privinţa introducerii instituţiei mamei purtător ori a celei surogat. E usor de ghicit ce ascund aceste aversiuni sexiste propagate în numele egalităţii… de şanse.:)))

 Mai este de ştiut că în statele europene fertilizarea in vitro nu poate fi permisă decât cu materialul genetic al soţilor. În Franţa şi în Italia nu se permite decât cuplurilor sterile să apeleze la FIV. Cineva concluziona ”Totuşi mi se pare stupid să împrăşti copii peste tot, indiferent de cine îi creşte sub o formă sau alta sunt tot copiii donatorului. Cred că e un sentiment foarte ciudat să ştii că pe undeva pe lumea asta se perindă copiii tăi dar tu să nu ai nici cel mai mic habar despre ei”.  

Până una alta româncele hărăzite cu feminismul ideologic care le-a libertinizat comportamentul sexual total au devenit cu o medie anuală de peste 230.000  de avorturi, care întrec semnificativ numărul de naşteri, campioanele europene la avorturi.

Barbatii trebuie sa se solidarizeze si sa lupte pentru intresele lor daca nu vor sa ramana carpele desfranetelor.Copiii nu pot creste decat impreuna cu tatii lor biologici. E de neinteles de unde atata ura in capul  femeilor impotriva barbatilor, de parca inainte de a fi in pantece nu le-ar fi purtat pretutindeni si pe fete in scrotul testicular, tatii lor naturali.